Caută 
4 MIN
Dinu Patriciu, care, apropos, pe masura ce ne apropiem de alegerile prezidentiale, e chemat tot mai des sa comenteze pe micile ecrane intimplarile politice din Romania (!), l-a atacat extrem de dur, vinerea trecuta, pe colegul sau liberal Bogdan Olteanu. "Labil psihic, excesiv de ambitios, lipsit de loialitate, de o inteligenta mediocra, dar siret si lipsit de moralitate", citeaza el dintr-un raport pe care i-l inaintase cu ani in urma vicepresedintele responsabil cu resurse umane de la Rompetrol dupa ce acesta il intervievase pe fostul presedinte al Camerei Deputatilor, care viza obtinerea unui post in cadrul corporatiei.
E foarte posibil ca portretul psihologic de mai sus sa fie in buna masura corect. Trebuie insa facute in acest punct cel putin doua observatii. Mai intii ca e in neregula sa dezvalui informatii presupus confidentiale din dosare personale. Vi se pare, probabil, un moft. Si se poate replica, pe buna dreptate, ca dl. Patriciu nu e deloc o exceptie din acest punct de vedere: procedeaza la fel cum o fac multi altii in spatiul public. Ceea ce nu inseamna defel ca un astfel de comportament nu trebuie amendat, daca e sa mai speram ca e inca loc pentru o minima decenta si o minima normalitate in peisajul politic si mediatic romanesc. In al doilea rind, acest tip de dezvaluiri nu doar vin foarte tirziu, dar par sa fie o polita platita pe fata lui Bogdan Olteanu pentru acuzele facute de acesta la adresa omului de afaceri dupa infringerea lui Calin Popescu Tariceanu in fata lui Crin Antonescu la ultimul congres PNL.
Insa, pina la urma, astfel de consideratii pe marginea atacului lansat de dl. Patriciu la adresa celui care la un moment devenise o adevarata placa turnanta in PNL sint relativ putin importante. Dincolo de a decripta, o data in plus, faliile de ruptura dintre liberali, care nu par sa se fi vindecat dupa detronarea lui Calin-Popescu Tariceanu. Pentru ca numirea lui Bogdan Olteanu in postul de viceguvernator al BNR expune pe viu, la lumina zilei, mecanismele perverse care guverneaza sistemul institutional autohton. Mecanisme inertiale extrem de greu de dizlocat atita vreme cit societatea romaneasca le tolereaza. Ba chiar le si premiaza, daca ne luam mai ales dupa rezultatele consemnate la alegerile locale, care au validat sau revalidat in functii personaje la limita derizoriului moral, de tip Mazare, Oprisan, Vanghelie si multi altii de aceeasi conditie.
Desemnarea lui Bogdan Olteanu a fost orchestrata in Parlament de citeva persoane influente, intr-un aranjament de culise perfectat de Viorel Hrebenciuc pentru grupul PSD, si citiva lideri liberali, in principal Calin Popescu – Tariceanu. Interesant e, asa cum sustin surse din PNL, ca multi dintre cei din conducerea liberalilor, inclusiv presedintele Crin Antonescu, au aflat de el post-factum. Faptul ilustreaza confuzia si dezarticularea caracteristice nu doar liberalilor, asa cum s-a vazut in cazul de fata, ci tuturor formatiunilor politice din Romania. Nu exista in realitate nici un fel de criterii, proceduri sau evaluari atunci cind se iau acest gen de decizii ci doar calcule si jonglerii poltice.
A doua constatare e mult mai grava. Lipsa de responsabilitate a devenit norma la nivelul deciziei politice. Faptul ca discutam de o institutie critica pentru tara, asa cum este Banca Nationala a Romaniei, al carei viceguvernator tocmai a fost ales dl. Olteanu, preferat unor persoane cu greutate profesionala, precum Daniel Daianu, care a si fost la un moment dat economistul sef al BNR, sau Lucian Croitoru, nu a contat nici o secunda. Nici faptul ca tara traverseaza o severa situatie de criza economica nu a contat deloc. Nu. Masinaria de vot, PNL – PSD in cazul de fata, a functionat ireprosabil, neperturbata de acest gen de „detalii". O ilustrare lipsita de ambiguitate a tipului de clientelism iresponsabil practicat pe scara larga in Romania de ani de zile. Cu greu se poate imagina o distanta mai mare intre declaratiile si actiunile principalilor actori politici din tara.
Veti spune ca sinecura politica nu a fost inventata in Romania. Peste tot formatiunile politice isi rasplatesc militantii si sprijinitorii oferindu-le posturi in aparatul de stat care dau acces la influenta si „premii" financiare. Insa atunci cind e vorba de pozitii critice, de mare miza pentru societate, o minima doza de responsabilitate face nu doar necesara, ci chiar obligatorie luarea in calcul cu prioritate si a unor criterii de competenta. Nu si la noi. Aici astfel de lucruri sint ultimele care se iau vreodata in calcul. Si nu intimplator. Pe de o parte, asa functioneaza partidele autohtone: incoerent, netransparent, exclusiv pe baze clientelare. Pe de alta, de ce ar proceda altfel? Daca ne luam dupa ceea ce s-a intimplat la alegeri, mai ales in ultima vreme, nu pare sa existe nici un cost politic serios care sa descurajeze acest gen de comportament.
