Bucuriile anilor bisecti

O data la patru ani, traim cu o zi in plus, iar unii ghinionisti sint haraziti sa-si sarbatoreasca aniversarea de patru ori mai rar decit ceilalti. In acesti ani bisecti, sportivii din intreaga lume se intrec in cadrul legendar al Jocurilor Olimpice, iar spectatorii descopera ca mai exista pe lume si canotaj, si scrima, tir sau haltere. La noi, o data la patru ani, ramin in ceata nelamuririle in legatura cu ce prostii a mai spus Gigi Becali despre Copos ori ce masina noua si-a mai luat Chivu sau Bilba, cu cine se mai iubeste Mutu, si incepem sa ne mai intrebam ce-au facut fetele din echipajul 8^1 sau daca braziliencele s-au razbunat pe rusoaice in turneul de volei. Tot o data la patru ani, si tot in anii bisecti, romanii isi aleg si celebreaza reprezentantii in conducerea tarii (judetului, urbei), pentru a avea pe cine sa injure mai tirziu. Dar ce-are sportul cu prefectura politicii?
Ultimul an bisect pe care l-am trait a fost 2004. Pentru lumea politica, a fost schimbarea portocalie a Romaniei. Pentru lumea sportului, Jocurile Olimpice de la Atena. Jocuri care au adus destule bucurii romanilor, dar mai putine satisfactii suplimentare iesenilor. Am avut cinci sportivi calificati, dintre care o atleta a fost prinsa cu substante interzise si a iesit din circuit, o alta, promitatoare, n-am stiut cum s-o "maritam" (la sens figurativ) cit mai repede intr-un judet vecin, doi tragatori, dintre care unul s-a clasat al saselea, si cam atit. Neimplinirile olimpice au fost compensate din plin de o bucurie asteptata parca de o viata: promovarea Politehnicii din Copou in primul esalon fotbalistic, dupa ce, numai cu doi ani in urma, inota prin noroaiele de la Crucea si Zemes. Promovarea aceasta s-ar fi putut produce si cu un an inainte, dar a aparut un scurt-circuit la mijlocul turului. S-a considerat, probabil, ca este mai bine sa ne rodam un an in "B", inainte de marea incercare. Si apoi, nu era mai frumos ca mult asteptata promovare dupa un deceniu de seceta sa aiba loc intr-un an bisect? Antrenorul Simionas a fost inlocuit cu Marin Barbu, pentru a reveni la echipa pentru marele eveniment bisect, consumat in sunete de fanfara, chiar daca in Iasi nu s-a colorat nimic in portocaliu.
Sintem acum in a doua jumatate a ciclului spre un nou an bisect, olimpic si electoral: 2008. In perspectiva olimpica, sportul romanesc n-a avut un an atit de negru de pe vremurile antebelice. Un singur om, gimnastul Marian Dragulescu, a salvat onoarea unei Romanii ursuze si obtuze la sport, prin cele doua titluri mondiale. Iasul nostru nu ofera prea multe sperante olimpice, pentru ca noi sintem mari si tari la popice, culturism, radioamatorism si arte martiale. Practicantii acestor discipline merita, fireste, tot respectul si gratitudinea noastra, dar nu stim daca la Beijing vom avea macar tot atitia ieseni citi au fost la Atena.
Poate fotbalul ne salveaza si in 2008? Este greu de presupus, pentru ca, dupa promovarea si mentinerea in primul esalon, marea bucurie ar fi o prezenta a Iasului in Cupele Europene. Or, in situatia actuala, nici cei mai fanatici suporteri ai Politehnicii nu mai cred in basme. Poate ca exista o sansa sa ne bucuram virtos si in anul bisect 2008. Retrogradam in 2007 si revenim triumfal peste un an. Cit despre anul electoral 2008, n-avem ce comenta intr-un editorial de sport!