Caută 
3 MIN
Avem de toate, vorba cintecului. Strazile orasului abunda de masini, periferiile se umplu incet-incet de case noi si blocuri cochete de locuinte, centrul Iasului cedeaza tot mai mult spatiu verde constructiilor ce cuprind spatii de birouri. De asemenea, tarabele din piete sint pline, ca si rafturile magazinelor, care stau sa se rupa sub greutatea ofertei bogate de marfuri, iar de magazine – slava Domnului – nu ducem lipsa. Concurenta face ca oferta sa para atragatoare, chiar daca micile diferente de pret trec, de cele mai multe ori, neobservate.
Iasul a devenit in ultimii doi ani campion absolut la supermagazine. Nici un alt oras din tara de aceeasi marime nu se poate lauda cu atitea oportunitati pentru locuitorii care vor sa-si umple frigiderele cu alimente, casa cu electrocasnice sau terenul cu materiale de constructii pentru o casa. Paradoxul este cu atit mai greu de inteles cu cit orasul nostru este situat in mijlocul celei mai sarace regiuni din Uniunea Europeana. Salvarea vine de la forta de munca instruita ce iese ca pe banda rulanta din fabricile universitare de licentiati si care a transformat orasul intr-o oaza de bunastare relativa, in mijlocul unui desert de saracie unde fondurile europene pentru dezvoltare abia au inceput sa patrunda. Este, insa, piata locala de munca pregatita sa inghita valurile de absolventi?
Institutiile bugetare domina de departe piata muncii, sfera serviciilor este, de asemenea, bine reprezentata, dar lipseste sectorul productiv – sigur, cu exceptia productiei de locuinte. De mentionat ca venitul mediu al unui iesean este egal cu cel al unui timisorean (1200 RON) si ceva mai mic decit al unui clujean, insa cele doua judete din vest produc de doua ori mai mult decit Iasul. Paradoxul nu poate fi explicat daca am lua in calcul doar fondurile in suma record dirijate de ministrii ieseni catre capitala Moldovei. Ne-am apropia mai mult de realitate incluzindu-i pe „capsunari", dar si pe programatorii nevazutei industrii software, pe care multi o anunta ca pe un important atu in devenire al Iasului.
Ce este de preferat: parcurile industriale ale Clujului sau cele comerciale ale Iasului? Greu de raspuns, desi este cert ca nu poate exista comert fara o industrie producatoare si nici productie fara vinzari. Exceptia care confirma aceasta regula ne-o ofera americanii. Cu aproape o suta de ani in urma, a aparut, in statul american Nevada, orasul Las Vegas. Comunitatea stabilita in mijlocul desertului a cunoscut in 1931, cind s-au legalizat jocurile de noroc, boom-ul economic care a facut-o ceea ce este astazi: capitala distractiilor pentru americani si nu numai. De cealalta parte a planetei, in mijlocul unui desert de saracie si tot la inceput de secol, Iasul tinde sa devina capitala comertului din nord-estul Romaniei. Sub spectrul recesiunii economice mondiale si pe valul scumpirii continue a resurselor si alimentelor, lanturile internationale de supermarketuri se inghesuie totusi sa-si extinda afacerile aici. Ceea ce nu e deloc rau, cita vreme vinzarile sint bune, respectiv atita timp cit vor fi bani in buzunarele localnicilor. Insa Europa si „capsunarii" nu vor trimite la nesfirsit bani in Romania si nu e inca tirziu ca in strategia de dezvoltare a Iasului sa fie inclusa atragerea prioritara a altor investitii decit cele cu rafturi.
