Caprioara haituita prin Balcani

Cu mult inainte de a deveni ministru de Externe, Andrei Plesu reusise una dintre cele mai inspirate metafore prin care poate fi caracterizata imaginea de sine a Romaniei. In opinia lui Plesu, Romania se considera si, prin urmare, se comporta ca o "caprioara haituita". Dincolo de frumusetea metaforei, Plesu reuseste sa surprinda in numai doua cuvinte o intreaga traditie spirituala romaneasca. Traditia lamentarii. O istorie a lamentarii la romani poate deveni oricind o savuroasa opera academica. Ar mai lipsi doar un dictionar in domeniu. Succesul, inexplicabil chiar si pentru intelighentia romaneasca, a regimului ceausist trebuie cautat, probabil, in capacitatea sa extraordinara de a exploata o asemenea traditie. Nu intimplator, teza cu "agenturili" a fost ultima arma la care a apelat Ceausescu pentru a-si salva pielea. N-a reusit. Dar o traditie nu poate fi compromisa doar prin disparitia, chiar si fizica, a unuia dintre multii ei agenti.
Romania s-a simtit si se simte in continuare o "caprioara haituita". Problema e ca, in ciuda acestei traditii, dupa 1989, chiar si caprioara fiind sau simtindu-se, Romania nu mai pare a fi "haituita" de nimeni. Nicicind n-a fost Romania mai libera ca dupa 1989. Numai ca, din pacate, saraca, n-a apucat inca sa afle. A aflat, intre timp, de Occident, de Uniunea Europeana, de NATO, de democratie, de economie de piata, chiar si de drepturile omului. Dar n-a aflat ca toate acestea, de care se declara profund si majoritar atasata, inseamna, intr-un singur cuvint, libertate. Adica ceva ce, in termenii lui Plesu, inseamna ca nu trebuie sa se mai simta si sa se mai comporte ca o natiune "haituita". Dupa ’89, Romania s-a trezit intr-un hau in care i se propunea, de catre nimeni anume, sa se descurce singura. Nimeni din aceasta lume nu stia ce ar urma sa se intimple. In termeni geopolitici, aceasta inseamna libertate maxima. Cine nu e pregatit pentru aceasta, pierde pe propria mina. Regimul Iliescu, manipulat de personalitatea fostului comunist, n-avea cum sa-si riste pielea pe experienta libertatii maxime. Totul a curs in Romania dupa logica lumii tocmai apuse. Marca politica a fostului regim a fost cirteala, lamentatia si tergiversarea, ca forme de asteptare a unei lumi dominate de Occident, pe care nu putea s-o inteleaga. Sa ne amintim doar cum, ani la rind, ni se justifica declinul economic al Romaniei prin disparitia CAER-ului de sorginte sovietica, in locul unei reforme economice radicale asumate si realizate de noi insine. Sa ne mai amintim cum fostul regim se lauda in permanenta cu stabilitatea politica pe care, chipurile, reusea s-o asigure, intr-o lume in care, in locul libertatii recent dobindite, vedea doar disparitia unei ordini mondiale asigurate oricum de catre altii. Dintr-o asemenea logica nu putea rezulta nimic care sa ne apropie de lumea, buna, rea, in care tocmai ne-am trezit aruncati.
Din pacate, din acest punct de vedere, schimbarea politica din 1996 nu a adus nimic nou. Nu partidele, nu ideologiile oricum mai mult mimate decit asumate, nu vointa politica declarata sau traditia si biografia noilor veniti dadeau seama de ceea ce ar fi trebuit sa se intimple. Schimbarea trebuia sa vina ca o ruptura radicala, gestionata cu instrumentele inteligentei politice, de tot ce a insemnat traditia lamentarii si autojustificarii la romani. Sumar spus, aceasta ar fi insemnat renuntarea la orice pretentii de sprijin, fie el doar moral, din partea altora, in speta a Occidentului. Noutatea absoluta a lumii post-comuniste e ca nimanui nu i se poate cere sa se simta responsabil pentru trecut, in aceeasi masura in care nimanui nu i se poate cere sa se simta dator sa plateasca. Aceasta nu inseamna jungla, cum cred nostalgicii sau inconstientii. Inseamna doar victoria – conjuncturala sau nu, ramine de vazut – a civilizatiei libertatii.
Nici dupa 1996 Romania nu a facut dovada ca e capabila sa se integreze intr-o asemenea lume. Dupa aproape trei ani de "schimbare", continuam sa ne autojustificam prin nemernicia celorlalti. Din fericire, odata cu Kosovo, am iesit din universalitate si-am ajuns in Balcani. Pina sa ajungem in Europa Centrala, pina sa devenim o tara occidentala, membra NATO, si, cine stie, poate odata si-odata, o putere mondiala, trebuie sa ne rezolvam problemele alaturi de Bulgaria, Macedonia si Albania. "Caprioara haituita" a ajuns in Balcani. Pentru Romania, acesta poate fi ultimul test al libertatii. (Pavel LUCESCU)