Cianurile constiintei

Citi dintre noi, care au lucrat vreodata cu o substanta toxica, au avut cea mai mica retinere atunci cind au aruncat-o, prin closet sau chiuveta, in instalatia de canalizare? Citi, oare, dintre acestia nu priveau apoi indignati imaginile cu pesti morti de pe riul Siret sau Tisa?
Poluarea cu cianuri a unuia dintre cele mai mari riuri romanesti – Siretul – de catre o firma privata ieseana este al doilea accident ecologic de proportii din ultima perioada. In ianuarie anul trecut, un alt accident ecologic a facut ca intreg Occidentul sa ne arate cu degetul. O firma din Baia Mare – Aurul SA – a scapat in Tisa o mare cantitate de cianuri. Din nefericire pentru autoritatile romane, Tisa, spre deosebire de Siret, este un riu care iese din Romania in drumul sau spre Dunare. Desi poluarea de acum a Siretului pare a avea o amploare comparabila, in cazul poluarii Tisei scandalul a fost unul mult mai mare, de talie cel putin europeana.
Intr-o perioada in care activitatea de baza a majoritatii romanilor este numararea banilor si lungirea lor de azi pe miine, poate parea un moft grija pentru natura. Cu toate acestea, pragmaticii ministri din statele occidentale aloca protectiei mediului procente bune din produsele interne brute ale tarilor lor. Daca in Uniunea Europeana se aloca, in medie, procente intre 1 si 2 la suta din PIB pentru acest domeniu, guvernele romanesti n-au acordat niciodata pentru mediu mai mult de zero virgula zero si ceva la suta, bani care oricum sint calculati dintr-un buget extrem de mic. Sa fi calculat noi bugetul mai bine decit stiu sa-l chiverniseasca cei din UE?
Analizele facute in Occident in urma cu 30-40 de ani, atunci cind problema poluarii s-a pus foarte acut, au aratat ca un guvern va cheltui, in timp, mult mai multi bani cu problemele legate de poluare decit ar da pe prevenirea acestora. Daca o investitie intr-o statie de epurare a noxelor sau reziduurilor unei fabrici se dovedeste, pe termen scurt, total nerentabila financiar, instalatiile de acest gen fiind extrem de costisitoare, calculele au dovedit ca guvernul din tara in care se afla fabrica va cheltui de cel putin citeva ori mai mult decit costul instalatiei pe problemele de sanatate ce pot aparea ulterior. Este vorba nu neaparat de intoxicatiile curente, ci mai mult de formele de cancer sau alte malformatii ce-si pot avea originea in poluare. Calculul occidentalilor, care de regula isi fac socotelile pentru perioade mai mari de patru ani, cit dureaza un mandat, au aratat, asadar, ca este mai ieftin sa previi.
Din pacate, pentru nici un guvern de pina acum protectia mediului nu a fost o prioritate. Culmea este ca UE ne pune la dispozitie fonduri practic nelimitate pentru nevoile noastre in acest domeniu, insa Romania nu reuseste sa faca programe credibile decit pentru a beneficia de maximum 30 la suta din acesti bani. Protectia mediului este un domeniu care se bucura de o atentie speciala a UE, tocmai pentru ca problemele din tarile candidate pot afecta direct si sanatatea cetatenilor din Uniune.
Este de neinteles cum taranii de pe malurile Siretului au ignorat avertismentele autoritatilor, continuind sa manince peste infestat chiar si dupa ce au fost pusi la curent cu pericolele la care se expun. "Prostii, dom’le. Am dat ieri la pisica si n-a avut nici pe dracu’!", spunea convins unul dintre ei, care tocmai servise prinzul: peste prajit cu mujdei si mamaliguta. Pentru faptul ca pisica, poate la fel ca si el, va muri peste ani bolnava de cancer, probabil ca ultima explicatie pe care o va gasi acel taran va fi cianura din Siret. Acest mod de a aborda problema vine fie din ignoranta multora, fie din dispretul pe care oamenii il au fata de orice autoritate oficiala, fie din ambele.
Este imbucurator ca opinia publica, in general, si presa, in special, au reactionat mult mai prompt acum decit in cazul poluarii Tisei. Anul trecut, stirea respectiva a trecut multa vreme neobservata, pina cind scandalul a ajuns la Bruxelles, dupa protestele Ungariei. Abia atunci multi si-au dat seama ca este vorba de ceva grav, chiar daca unii au continuat sa sustina o vreme ca iar ne lucreaza ungurii.
Este insa inadmisibil ca guvernul sa nu fi conceput un minimal program de informare a opiniei publice in problema poluarii si a pericolelor pe termen lung ce deriva de aici. Ca sa nu mai spunem cit de grav este faptul ca guvernul nu dispune de nici un plan national pentru diminuarea poluarii. Nu pentru ca asa vrea Uniunea Europeana, ci pentru ca acest lucru, pe linga faptul ca protejeaza sanatatea, chiar aduce bani la buget. (Claudiu RAUS)