Cu ce ne alegem?

Campania electorala, chiar si asa, fara vlaga, cum a fost pana acum, a reusit sa acopere un alt eveniment care a trecut fara sa fie marcat cum se cuvine: s-a incheiat legislatura parlamentara 2008-2012. Site-urile celor doua camere parlamentare anunta sec acelasi program zilnic: "activitati in circumscriptiile electorale", cu precizarea ca 30 noiembrie si 1 Decembrie sunt zile libere. Insusi presedintele Senatului le-a urat, martea trecuta, drum bun si cale batuta in teritoriu acelora care candideaza la un nou mandat, spunand ca nu crede ca va mai fi vreo sedinta de plen in actuala configuratie parlamentara.

Tipic pentru acest mandat este ceea ce s-a intamplat a doua zi, miercuri: Curtea Constitutionala, la sesizarea Consiliului Superior al Magistraturii, a constatat ca Senatul a sfidat justitia respingand decizia curtii supreme prin care Mircea Diaconu fusese declarat incompatibil si, in consecinta, trebuia sa ramana fara mandatul de senator. Palma administrata pe obrazul justitiei de catre politicienii care pe 9 decembrie va vor cere votul va ramane astfel fara replica. Si imaginea Romaniei va ramane in continuare umbrita de faptul ca politicienii se considera deasupra legii, ignorand sentintele judecatoresti, si, practic, pe cetatenii care i-au trimis in Parlament.

De altfel, toata activitatea parlamentara din acest an a fost o bataie de joc la adresa celor care suporta povara indemnizatiilor si fondurilor de protocol tocate de alesi. Pana la inceputul lunii mai, social-democratii si liberalii au tras chiulul fara jena, inghitind insa in fiecare luna banii care nu li se cuveneau. Au urmat doua luni de traseism sustinut, mai si iunie, dupa care tara a cazut intr-un marasm politic nu inutil, ci absolut daunator pentru situatia economica in care ne aflam. Dupa aventura suspendarii ratate, in care legea a fost din nou sfidata in dispretul contribuabililor, alesii au mai venit doua luni la Parlament si gata! Asadar, un an de trai neneaca, cu patru luni de munca "extenuanta" – si nici acelea intregi, din cauza numeroaselor sedinte cu prezenta prea mica pentru a se putea vota proiecte de legi.

Legislatura s-a incheiat, asadar, in coada de peste, asa cum a si inceput. In primele zile ale lui 2009, Guvernul Boc s-a trezit in imposibilitatea de a aplica legea – votata cu voiosie in campania electorala precedenta de toti parlamentarii, fara exceptie – prin care profesorilor li se mareau salariile cu 50%. Legea fusese adoptata fara sa se fi indicat sursele de finantare, insa faptul ca ea a fost votata inclusiv de supusii lui Emil Boc si apoi promulgata de presedinte in ciuda acestei carente denota un alt gen de iresponsabilitate. Intre inceputul dezastruos si sfarsitul dezamagitor al mandatului legislativ, criza economica, slaba autoritate sau superficialitatea premierilor si opozitia de cele mai multe ori distructiva au influentat negativ activitatea parlamentara.

Peste nici doua saptamani, romanii trebuie sa mearga din nou la vot. E adevarat ca nu-i obligatoriu si ca singurul argument mobilizator ramas intangibil este sa nu lasi pe altul sa decida in locul tau. Dupa referendum, destui indivizi – cercetati acum de procurori – s-au grabit sa-si "ajute" semenii, votand in numele lor si falsificandu-le semnaturile. Crin Antonescu spunea anul trecut, invitat fiind sa-si doneze o parte sau toata indemnizatia, ca semn de solidaritate cu romanii afectati de criza, ca nu va face asa ceva de teama sa nu i-o fure cei de la Putere. Un avertisment valabil si astazi, cu atat mai mult cu cat, acum, voturile sunt cu mult mai pretioase decat o indemnizatie lunara de parlamentar.