De ce a pierdut PDL categoric

I-am auzit de multe ori pe sportivi la interviurile de dupa meci folosind o fraza, aparent goala de continut, care ne-a starnit zambete condescendente: "Am castigat pentru ca ne-am dorit mai mult victoria". La o analiza mai atenta, discursul capata ceva sens. Motivatia competitorilor transcede rar spre tribune, dar se resimte la fiecare contact fizic de la nivelul terenului. In mare, asa se explica si infrangerea severa suferita duminica de PDL la alegerile locale. "USL si-a dorit mai mult victoria".

Povestea incepe la miezul noptii dintre 6 spre 7 decembrie 2009, cu acel "un fleac, i-am ciuruit". Pentru toti votantii lui Mircea Geoana de atunci, umilinta a fost resimitita fizic, iar durerea lor s-a manifestat, ulterior, printr-o radicalizare a discursului (de obicei prin imprecatii) in intreg spatiul public. Indraznesc sa spun ca aproape toti cei 5.206.747 de "ciuruiti" din dimineata de 7 decembrie au iesit duminica la urne si au bravat cu propriile cicatrici. Nu a fost atat un vot impotriva PDL, cat un vot impotriva lui Traian Basescu. Poate, fortand un pic, acesta a fost si motivul pentru care presedintele a iesit in ziua alegerilor la cumparaturi. Pentru a mai estompa din imaginea de "Terminator". Mult prea tarziu. Problemele economice si coruptia au contat mai putin pentru cei care in weekend n-au pus stampila pe PDL. Daca acest trend ar fi existat, alegatorii ar fi sanctionat, macar partial, si baronii USL. Oricat de needucat ar fi electoratul, acesta nu-l va credita pe Oprisan sau Mazare cu 70% din voturi atunci cand se indreapta spre urne impins de foame sau dintr-un sentiment acut de injustitie. Dar, de aceasta data, votul nu a fost rational, ci resentimentar, revansard.

Austeritatea si problemele de coruptie s-au resimtit in rezultatul final, dar nu in scorul USL, ci in procentul firav obtinut de PDL. Erorile comise de democrat-liberali cat timp s-au aflat la guvernare au generat lehamite in randul propriului electorat, sentiment care s-a tradus printr-o demobilizare la urne. Nu doar simpatizantii PDL au simtit ca lupta pentru o cauza pierduta, ci si liderii partidului. Nominalizarea lui Silviu Prigoana in cursa pentru Primaria Capitalei ascunde resemnarea PDL, care stia dinainte ca nu are sanse sa-l bata pe Oprescu. "Decat un candidat onorabil care sa piarda pe banii nostri, mai bine unul slab care sa piarda pe banii lui", o fi gandit Udrea strategia de campanie. Si astfel de exemple regasim peste tot in tara. Din contra, in circumscriptiile in care PDL avea teoretic ceva sanse (Cluj, Neamt, Suceava, Arad) batalia s-a dat pana la capat, iar simpatizantii portocalii s-au mobilizat exemplar. "Si-au dorit mai mult victoria".

Scorul slab al PDL gaseste si alte explicatii. In primul rand, sa nu uitam ca duminica au lipsit de la urne cele doua mari rezervoare de voturi anti-PSD: diaspora si studentii. Pe ultimii alegerile i-au prins izolati in campusurile din marile centre universitate, in plina sesiune, cu sanse infime de a vota acasa. Apoi, preluarea guvernarii de catre USL in preajma alegerilor a dat o lovitura importanta bugetului de campanie al PDL. Indisponibilizarea banilor alocati catre unele judete din tara a cantarit destul de mult, mai ales la nivelul localitatilor mici. Nu in ultimul rand, acel "minimercato" dinaintea motiunii de cenzura, cu baroni pedelisti transferati la USL, a mai rupt cateva procente bune din scorul democrat-liberalilor.

La final, ar fi cazul sa-i felicitam pe invingatori, sa le uram bafta invinsilor si sa exclamam usurati, in ton cu Traian Basescu: "Fereasca Dumnezeu, se putea si mai rau!".