Dezinteresul public

Filiala suceveana a Partidului Moldovenilor s-a revoltat, zilele trecute, contra deciziei partidului de a participa la Alianta electorala CDR – 2000. Cum aflam din anuntul conducerii acestei organizatii, "cei treisprezece mii de membri" ai sai vor trece toti in bloc, ca la un semn, la Partidul "Romania Mare".
Intre timp, lucrurile s-au mai clarificat, daca la acest nivel si in acest tip de politica se poate clarifica vreodata ceva. Partidul – a se intelege prin aceasta dl. C. Simirad, primarul Iasului – a revenit si, din punct de vedere retoric, cel putin, a pus lucrurile la punct. In loc de "treisprezece mii de membri" fugari, dl. Simirad vorbea de "citiva insi total nefolositori partidului, condusi de fostul presedinte al filialei si nevasta-sa", care, de altfel, "au fost indepartati" cu oroare de trunchiul curat al Partidului si ordinea a fost restabilita la Suceava.
La rindul sau, unul dintre liderii Partidului "Romania Mare", obisnuit cu mirosurile fine din politica romaneasca, respingea oripilat perspectiva unei fuziuni prin absorbtie cu organizatia respectiva. Ca si dl. Simirad, acesta se indoia ca era vorba de "treisprezece mii de membri", probabil, cu motive serioase, intrucit, la ultimele alegeri locale, PM a obtinut pentru CJ abia cu putin peste doua mii cinci sute de voturi.
La o prima vedere, afacerea ar trebui clasata, cum si este intr-un anume fel, in rindul miscarilor preelectorale, care agita apele la nivelul fiecarei organizatii locale a partidelor noastre politice. Mai multe lucruri sar in ochi in aceasta afacere provinciala.
In primul rind, este vorba despre trecerea de la PM, un partid taxat indeobste ca "regional", la PRM, o formatiune pe al carei prim plan figureaza "unitatea nationala". Atit de mult ne-am obisnuit cu aceste migratii electorale incit anomalii de genul acesteia ar putea parea normale. Insa nu sint. In al doilea rind, atrage atentia si megalomania liderilor PM de la Suceava. De la citeva mii de voturi la treisprezece mii de aderenti este o distanta cam mare. Care ar putea fi explicatia acestor excese aparent fara noima?
Ceea ce se petrece in ultimele zile pe scena politica ar putea fi un bun punct de plecare. Nu mai departe de ieri, fostul liberal Traian Remes a achizitionat Partidul Liberal Monarhist Roman, un partid cu acte in regula de pe vremea cind era nevoie doar de 251 de semnaturi dar despre a carui existenta 99% din populatia tarii nici n-au auzit vreodata, pentru a putea negocia cu CDR 2000, dintr-o pozitie mai solida, posturi de parlamentari. Ce are in comun crezul monarhist cu politica anti-liberala a lui Remes? Nimic in afara de scopul final: apucarea a cit mai multe locuri pe liste. La fel, fuziunea dintre partidul lui Radu Vasile cu PD, sau desemnarea lui Marian Munteanu drept candidat la presedintie din partea partidului condus de Virgil Magureanu. Toti acestia stiu ca, intr-un stat slab, cel mai bun loc de muls pe gratis este din Parlament.
Motivul pentru care Partidul Moldovenilor a intrat in CDR 2000 nu este departe de cele de mai sus. Ce reprezinta, de fapt, acest partid? La Iasi, nume care nu au nimic in comun, scriitorii Horia Zilieru, un fost proletcultist, cu Val Condurache, un liberal, s-au regasit in acelasi sediu de partid. Pentru CDR 2000, Partidul Moldovenilor este in schimb o piatra de moara. Dar ce mai conteaza una in plus, pe linga alte zeci?
Poate ca multe astfel de aspecte par unora banale, intrate deja in cotidianul vietii politice romanesti. Ele aduc insa in atentie o chestiune mult mai grava: legitimitatea partidelor politice. In Romania exista, la ora actuala, aproape 90 de partide inscrise oficial. Sa fie Romania o tara atit de complexa incit multitudinea de interese prioritare sa fi dat nastere unei astfel de enormitati? Cu siguranta, nu.
Fireste, faptul ca exista multe partide denota cert ca exista o multitudine de interese. Problema este insa ca interesele acestora nu sint axate pe interesele nationale, din care apoi sa decurga si cele particulare. Daca interesele nationale sint putine, nu acelasi lucru il putem spune despre cele strict particulare. Faptul ca fiecare politician suparat pe partid face imediat un altul si, culmea, este primit la negocieri politice cu bratele deschise, arata ca politicienii au deja alte prioritati decit cele legate de interesele alegatorilor, care sint putine la numar. Iar faptul ca acest fenomen ia amploare denota ceva mult mai grav: pe zi ce trece, interesele partidelor se indeparteaza de cele ale cetateanului. Probabil ca doar votul uninominal, care responsabilizeaza automat politicul, va putea remedia aceasta anomalie. Dar are vreun politician interesul sa sustina o astfel de masura? (Dan POPA)