Din nou despre TVR

In harmalaia politica de la noi, scandalul TVR care in alte conditii ar fi fost probabil cap de afis se deruleaza oarecum in plan secund. Si asta desi acolo chiar se intimpla lucruri interesante. Nu e vorba doar de institutia in sine, ci intr-un sens mai larg chiar de soarta serviciilor publice de radio si televiziune din Romania. Doar in ultimele zile am aflat ca TVR are in bilantul contabil de anul trecut o gaura de peste 5 milioane de euro, ca membrii Consiliului de Administratie au decis „sa-i retraga sprijinul" presedintelui director general dar sa aprobe Raportul de activitate pe 2006 si ca Tudor Giurgiu, PDG-ul, a declarat ca nu-si va da demisia chiar daca raportul de activitate este respins in Parlament. Ca sa nu stirnim confuzii e bine de precizat ca nu este vorba de raportul pentru anul trecut, ci cel de acum doi ani, pentru ca spre deosebire de legile utile in batalia cu Traian Basescu sau de legi precum cea prin care sediul in care activeaza Grupul pentru Dialog Social era transferat din proprietatea Ministerului Culturii catre niste asa zise „fundatii de tineret", foarte dragi, intre altii, deputatului PRM Olguta Vasilescu, astfel de puncte ajung regulat cu mare intirziere pe ordinea de zi.

Pierderea de 5 milioane nu pare mare daca o raportezi la cele 150 milioane de euro, cit a fost cifra de afaceri a institutiei in anul cu pricina, dar nici nu poate fi neglijata daca ne gindim ca nu e foarte departe ca valoare de totalul cheltuielilor anuale ale unor televiziuni mai mici. In plus, e surprinzatoare pentru ca vine dupa citiva ani in care se inregistrase un profit, si inca unul deloc neglijabil. Asa se explica de ce nu au fost bani pentru licenta de transmisie a meciurilor de fotbal din divizia A sau pentru obisnuitele prime de Paste, pentru a da doar doua exemple. Situatia a generat destula neliniste si pare sa fi creat un val de ostilitate fata de Tudor Giurgiu. Numarul si virulenta atacurilor la adresa sa postate pe un forum intern de pe pagina de Intranet a TVR ilustreaza limpede starea de spirit din televiziunea publica.  Multi iti spun oricum in particular ca il regreta pe Valentin Nicolau, fostul presedinte.

Sigur reactia pare fireasca atunci cind situatia financiara a televiziunii publice incepe sa devina ingrijoratoare si cind primele speciale incep sa nu mai vina. Ceea ce insa mult mai putini vor recunoaste este ca Valentin Nicolau nu ar fi tolerat in ruptul capului astfel pe comentarii pe Intranet chiar daca TVR ar fi pierdut pe vremea sa bani. Faptul in sine e o bila alba pentru Tudor Giurgiu care a instaurat o atmosfera evident mai relaxata in institutie. Contrabalansata, e drept, de o bila neagra: e clar ca actualul PDG nu are nici pe departe autoritatea predecesorului sau iar, in contextul de moment, sansele sale de a tine lucrurile sub control sint destul de reduse.

Fara o analiza in detaliu e greu de spus daca felul in care s-au cheltuit banii e absolut in regula. Adversarii sai spun ca nu, facind trimitere la  numeroasele productii externalizate si  la bugetele de marketing si comunicare considerate excesiv de generoase. Dar chiar daca astfel de acuze ar fi adevarate cu siguranta nu doar de aici se trage starea financiara proasta a institutiei. Piata media e tot mai competitiva. Licentele de achizitii de filme, seriale si sport cresc permanent. Si presiunea asupra salariilor sau onorariilor e reala, mai ales daca vrei sa aduci vedete. Cu alte cuvinte o Societate Romana de Televiziune nereformata, cu 3000 de oameni si costuri fixe mari, in zona tehnica si de productie, in logistica si in multe alte domenii, devine tot mai greu de tinut pe linia de plutire. Mai rau, TVR nu are in mod real o strategie pe termen lung. Nu are decit putine programe vedeta. Nu are un canal de stiri asa ca a scazut constant in relevanta pentru partea cea mai dinamica a audientei. TVR 2 ramine un post in continuare greu de definit, dincolo de exercitiile de PR care se fac de ani de zile in acest sens. Si lista poate continua.

Numai ca reformarea reala a TVR e o provocare greu de dus la capat. Si oricum in contextul actual Tudor Giurgiu si actualul Consiliu de Administratie nu au nici o sansa sa demareze chiar si un proces limitat de reforma. E suficient sa privesti ce se intimpla de fapt pe teren. Asa numitul „vot de neincredere" nu are defel consecinte juridice. Fiind ales direct de catre Parlament, presedintele nu poate fi demis decit tot in Parlament. E cel mult un semnal ca PDG-ul va avea dificultati majore sa treaca anumite documente mai delicate prin Consiliu si e o incercare, tardiva evident, de delimitare a membrilor CA de conducerea executiva in cazul in care vor aparea probleme la viitoare controale financiare. La fel de nefericita, si e un eufemism, e si declaratia lui Tudor Giurgiu referitoare la demisie. Indiferent ce vrea sau nu vrea el in actualul cadru legal respingerea raportului de activitate conduce automat la demiterea intregului CA, in frunte cu presedintele. Asa ca toate aceste declaratii neacoperite sau gesturi gratuite nu fac decit sa semnaleze faptul ca la virful TVR e o profunda criza de autoritate si de directie intr-un moment extrem de complicat.

Problema e ca si daca ar exista cele mai bune intentii de pe pamint, ceea ce nu e cazul !, sansele de reformare a servicile publice audiovizule romanesti sint in acest moment aproape zero. Din cel putin trei motive. Actualul cadru de reglementare e prost. Favorizeaza diletantismul si incurajeaza amestecul politic. Cind desemneaza oamenii in CA partidele politice se gindesc la orice altceva (recompense, capacitate de control asupra institutiei etc) in afara de competenta. Asa ajung acolo oameni care de regula nu au habar cum functioneaza un astfel de sistem, cum arata piata media sau cum se citeste un buget. Cu alte cuvinte obisnuita lipsa de responsabilitate care caracterizeaza deciziile luate de formatiunile politice autohtone se manifesta din plin si in acest caz. In al doilea rind, institutia in sine e prea mare si osificata pentru o piata agitata si extem de competitiva. Sint, inca, si oameni foarte buni dar si o multime de salariati de umplutura. Iar dorinta de neschimbare, e masiva. In fine, sansele de a crea un curent de opinie favorabil unei discutii pe marginea subiectului, implicind societatea civila si clasa politica, asa cum s-a intimplat in prima parte a anului 2006 sint acum minimale. Cine sa mai aiba timp de asa ceva cind se discuta de suspendarea presedintelui, de posibile alegeri anticipate si de tot cortegiul de tensiuni de pe scena publica.

E greu de prevazut inca ce se va intimpla in viitor. In principiu, la nivelul coalitiei anti – prezidentiale, schimbarea CA al TVR, prin respingerea raportului de activitate, nu ar trebui sa fie o prioritate. Un Tudor Giurgiu si un Consiliul de Administratie in corzi nu pot deranja pe nimeni. Cum si Rodica Culcer, directorul de stiri, a fost de facto eliminata nu mai sint defel motive de nemultumire. Probleme ar putea aparea doar din interior daca nemultumirile fata de actuala conducere iau amploare obligindu-i pe politicieni sa reactioneze intr-un fel. Ceea ce se poate spune insa cu siguranta e ca e prea putin probabil ca o eventuala noua formula de conducere sa arate mai bine decit cea actuala.