Drama dreptei politice

Pentru majoritatea votantilor de dreapta, Traian Basescu nu poate insemna decit o crunta dezamagire. Avem de-a face cu o deziluzie chiar mai mare decit cea numita Emil Constantinescu; fara nici un dubiu, anii ’90 au fost mai complicati decit anii 2000. Atunci, partidele de dreapta promiteau indepartarea (cripto)comunistilor din fruntea tarii, in timp ce, in ultimii ani, s-a facut mult tam-tam in legatura cu reducerea drastica a coruptiei din sferele de putere cele mai inalte. Dar atit vechii activisti ai PCR, cit si coruptii (deseori fiind vorba de unii si aceiasi) au dus-o din ce in ce mai bine.

Basescu a dezamagit mai ales prin oamenii cu care s-a inconjurat sau pe care i-a sprijinit in ultimul timp. Mai poti crede in reforma institutiilor statului, cind printre cei "mandatati" sa faca asta se afla o persoana dubioasa ca Elena Udrea, o presupusa impostoare ca Monica Iacob-Ridzi sau o odrasla prostuta ca Elena Basescu? Eu spun ca nu. Pentru Basescu, femeile de mai sus au reprezentat scara care l-au coborit intr-o zona a penibilului politic.

Suportul lui Basescu pentru tot soiul de personaje controversate este cu atit mai curios cu cit seful statului a fost primul politician important care a vorbit "ca la carte" despre educatie; despre necesitatea formarii de catre scoala a unor oameni de calitate si de caracter; despre nevoia de specialisti; despre olimpici si premianti. Si a propus citeva proiecte pentru invatamintul romanesc, unele chiar foarte bune. (Si ce daca veneau de la Miclea?) Pina la urma, insa, tot repetentii par a fi mai pe placul presedintelui Romaniei. Chestie de empatie, probabil.

Faptul ca Basescu a preferat, intr-un guvern de criza, oameni din aparatul de partid si nu tehnocrati dezvaluie unul dintre punctele slabe ale actualului presedinte. Ca sa cistige alegerile din toamna, seful statului are nevoie ca de aer de o implicare maxima a PD-L. Basescu nu mai este o locomotiva de mare forta, ci un vagon care ruleaza din inertie. La primul hop, poate da inapoi. Sau poate deraia. In ultimii doi ani, calatorii cuminti l-au cam parasit, alungati de neamurile proaste care l-au luat cu asalt. Problema lui Basescu este ca acesti musterii nu prea-si cumpara bilet, alegind sa-si cheltuiasca putinii banii pe pungile de seminte si pe cinzeaca de rachiu duhnitor. Iar in ziua scrutinului se imbata bine, asa ca nu prea stiu exact cu cine voteaza, daca nu sint "consiliati" de anumiti oameni de bine. Iar aici intervine partidul.

Traian Basescu si-a pierdut exact suporterii care l-au facut presedinte in 2004, in dauna lui Adrian Nastase, dar numai din vina sa. Nu poti trisa la infinit, chiar daca adversarii tai sint mai corupti decit tine. Dar acest divort dintre o parte a electoratului si seful statului nu inseamna neaparat o infringere sigura la alegerile din toamna. Ci doar impunerea fara menajamente a unui adevar incomod. Timp de 20 de ani, dreapta politica romaneasca s-a dovedit incapabila sa inventeze un lider in stare sa produca marea schimbare in bine a societatii romanesti. Eroii civilizatori exista doar in legende.