Fara Tariceanu, urmeaza rocada?

Greu, dar liberalii par sa fi inteles ca epoca Tariceanu s-a incheiat. Proiectul unui congres, de neinchipuit imediat dupa alegeri, este deja batut in cuie, iar concurentii sint stabiliti: Calin Popescu Tariceanu isi pune scaunul la bataie in fata pretendentilor Ludovic Orban si Crin Antonescu. Partea nefericita este ca o eventuala alegere a lui Orban sau Antonescu nu inseamna de fapt nimic pentru partid, de ordinul unei schimbari strategice menite sa pregateasca revenirea la putere. Ambii sint oamenii aceleiasi falange petroliste, aceluiasi grup de reflectie si initiativa. Agenda politica a PNL pentru Romania ramine in continuare, dupa cum ne asigura la unison Orban si Antonescu, "sa scapam de Basescu". Si, pesemne, cei doi isi inchipuie ca pot fi prezidentiabili. Cu un campion al chiulului parlamentar din toate timpurile, cum este Crin Antonescu, si un veteran al trasului mitei de coada, cum a fost perceput mereu Ludovic Orban, aceasta e o simpla lozinca. Din asemenea motive, congresul nu are cum sa fie un decont, o analiza interna a rezultatelor guvernarii si mai ales a scandalurilor ei, cum ar fi usturatoarea afacere Sterling, colaborarea compromitatoare cu PSD, blocarea constanta a marilor dosare de coruptie in Parlament si hartuirea DNA, infiintarea Companiei Energetice Nationale in scopuri care scapa intelegerii oricarui interes public, cheltuielile bugetare exagerate pentru mentinerea la putere, care acum acutizeaza criza.

Pe termen scurt, singura miza reala a congresului PNL este daca, in urma inlaturarii lui Calin Popescu Tariceanu, partidul isi creeaza conditiile pentru revenirea la guvernare, in cazul in care coalitia PDL-PSD se sparge. Ipoteza nu este de neluat in seama. Se stie, pina in strafundurile PDL-ului, ca, fara conditiile absurde ale lui Tariceanu, PNL nu numai ca ar fost preferat, dar ar fi avut mult mai multe sanse sa ajunga la putere. Ludovic Orban a spus-o explicit: in partid se manifesta un fel de autocratie a lui Tariceanu, care ia decizii importante, precum trecerea in opozitie, fara consultarea filialelor sau structurilor de conducere. Aceste mutari in plic, venite de undeva de sus, din cabinetul 1, blocheaza partidul, conceput ca un apendice al ambitiilor magnatului Patriciu. In comparatie, liberalii au ajuns sa fie surclasati clar de PSD in ceea ce priveste dezbaterea si democratia interna in luarea deciziilor.

Pe de alta parte, riscul pastrarii lui Tariceanu este destul de semnificativ pentru partid. Tariceanu are uzura guvernarii pe umeri, a ajuns tinta unor scandaluri politice de rasunet, inca neincheiate, si egaleaza cota de incredere a lui Adrian Nastase! Framintarile din PNL nu se vor opri odata cu transarea intr-un fel sau altul a structurilor de conducere. Ele se vor resimti in special sub forma cautarii unui candidat cu sanse reale la alegerile prezidentiale. Fiindca a fost gindit in parametrii unui partid de nisa, bun de alipit la o alianta, dar nu de condus o guvernare prin fortele sale, PNL este prins in capcana propriului proiect. Cind cei mai mari isi dau mina, pur si simplu PNL nu conteaza. Si asta se observa dupa alegeri.