Filmul rasuflat al promovarii

vineri, 27 ianuarie 2012, 19:05
4 MIN
 Filmul rasuflat al promovarii

"Iasul ataca promovarea in Liga I". Cu o luna inainte de inceperea anului, vizionam acelasi film ca si in ultimele pauze competitionale. Anul trecut, pe vremea asta, Grigore Sichitiu umbla hai-hui cu geanta de voiaj prin tara dupa jucatori. Nimic nu s-a schimbat: in locul lui Sichitiu, voiajeaza acum Florin Prunea. Se cauta jucatori buni si ieftini, se revine acasa cu mina goala. Motivul? Nu mai sint bani pentru fotbal, lucru care trebuie sa ingrijoreze nu numai fotbalul, ci si restul sporturilor din Iasi, care traiau din firimiturile ramase de la masa sportului rege. Dar de ce nu sint bani pentru fotbal? Pentru ca s-au cheltuit aiurea in vara, se aude de prin Copou si mai ramine sa auzim de mostenirea dezastruoasa a fostului regim, daca n-am sti ca fostul regim este, de fapt, actualul. Jucatori de mina a saptea, utili pentru liga a doua – se spune – refuza unul dupa altul ofertele de la CSMS Iasi, ascunzind cu greu zimbetele la vederea contractelor care li se pun pe masa. Sa nu uitam, insa, altceva. Inainte de a se aduce elementele noii fete a CSMS, se barbiereste fata de acum. Prima problema a conducerii era rezilierea contractelor jucatorilor ce nu mai sint doriti. Cu alte cuvinte, intii se arunca la cos televizorul vechi si apoi se cauta altul, la second hand, pe bani putini, dar in perfecta stare de functionare. Poate ca, daca acesti jucatori ar fi vinduti, ar fi o explicatie a paradoxului, fiindca se mai umple teschereaua pe jumatate. Din pacate, in scenariul nostru nu se gasesc roluri de cumparatori.

Nu este nici o mirare ca Florin Prunea, cit e el de Prunea, bun negociator si uns cu toate alifiile, se intoarce acasa cum a venit. La situatia actuala din Copou, nici Dinu Vama, nici MM Stoica, nici oricine vreti n-ar putea reusi mai mult. S-a vorbit de Neaga, s-a vorbit de Margaritescu, pe la unele colturi chiar de Giani Kirita, dar am ramas cu Ciprian Milea, cu Alex Cretu si cu cei doi sirbi. Hai sa nu zicem ca sint jucatori slabi pentru nivelul ligii secunde, dar nu sint suficienti. In acelasi timp, Viitorul Constanta, liderul seriei, nu se plinge, nu se vaita, dar l-a adus pe Nicolae Dica, un jucator care inca mai poate fi determinant la o echipa de aceasta categorie. La Iasi, sint doriti jucatori ieftini, dar valorosi, care sa asigure cistigarea luptei cu alde Navodari, Tulcea sau Snagov, pentru ca despre Viitorul Constanta, o formatie bine dirijata si alimentata de Hagi, n-are sens sa discutam. In plus, "jucatori care sa simta ceva pentru Iasi, nu doar interesati de partea materiala". Cam multe conditii pentru cirpeala unui utilaj gripat, cu pretentii de ultima generatie.

Ionut Popa se plinge ca are patru posturi deosebite si bate cu pumnul in masa. Toata lumea asteapta deschiderea pungii bugetare, fiindca acelasi film cunoscut si rascunoscut arata ca, pina la urma, completarea lotului se face pe ultimii metri, la spartul tirgului. Pentru ca atunci, mai ramin jucatori care nu si-au gasit casa, poate chiar dintre cei care au refuzat Iasul, pentru ca, la nevoie, e preferabil sa joci si in Copou pe te miri ce, decit sa te antrenezi prin parcuri. Se va constitui, probabil, un lot cu toate posturile ocupate, mai bine sau mai prost, pina la inceperea campionatului. Si n-ar fi exclus ca, la valoarea deplorabila a seriei I a esalonului secund, Iasul chiar sa aiba sansa la mult-rivnitul loc secund. Sa zicem ca si obiectivul drag iesenilor se va realiza pe plan sportiv, poate prin ambitie si determinare (cuvinte dragi managerilor si antrenorilor de fotbal), poate si cu o tira de noroc, poate si pe alte cai. Numai ca trebuie indeplinite si conditiile financiare si logistice pentru dreptul de a juca in Liga I, iar in ultimii ani s-a dovedit ca nu se glumeste cu licentierea in fotbalul nostru. Si chiar daca,  printr-un efort financiar intens, se rezolva si acest lucru, saltul de la Liga a II-a la primul esalon este imens si nu poate fi trecut cu cirpeli in ultimul moment. Chiar daca filmul pe care l-am tot invocat a fost vizionat si in anii in care fosta Politehnica a rezistat pe scena de elita.

Iesirea din mediocritate are o singura cale: venirea unui investitor privat, care sa completeze fondurile din ce in ce mai pirpirii ale bugetului local. Insa investitorul acesta nu pica din cer, nici sa-l pici cu ceara. Si nici n-are cum sa vina, cind este asteptat, si nu cautat. Ca este dorit sau nu, e o noua tema de discutii.

Comentarii