Google vs China: studiu de caz

Prinse cu subiecte de tip "flacara violet", "pasele energetice" sau ciorovaielile din PSD, mass media romanesti au tratat extrem de frugal conflictul dintre Google si regimul de la Beijing. Si asta desi confruntarea Google – China, unul dintre subiectele majore de pe agenda media a lumii din ultimele doua saptamini, ar putea avea o semnficatie simbolica mult mai ampla decit s-ar crede la prima vedere. Nu e, totusi, o surpriza. Cea mai mare parte a redactiilor autohtone evita sa se avinte pe alte teritorii decit cele ale scandalurilor cu tenta politica sau mondena si ale catastrofelor de tot felul, din cel putin doua motive: deficitul de expertiza si contextul mai general al atitudinii provinciale dominante in societatea romaneasca.

Dintr-un sondaj de opinie efectuat pe plan international reietea ca Google este cuvintul cel mai important al ultimului deceniu. Dezvoltarea exploziva a Internetului a facut ca serviciile de cautare precum cele oferite de corporatia americana sau de principalul sau competitor, Yahoo, sa devina instrumente indispensabile in activitatea de zi cu zi a locuitorilor planetei. Asa se face ca, dincolo de forta financiara, care, fara a fi deloc neglijabila, este semnificativ mai mica decit a altor corporatii transnationale, influenta si popularitatea globala a Google sint aproape fara egal in acest moment. Astfel de precizari sint necesare pentru a intelege corect semnificatia si dimensiunea conflictului mentionat mai sus.

Motivul declarat al acestuia este anuntul recent al corporatiei Google ca refuza sa se mai conformeze cenzurii impuse de autoritaatile de la Beijing, care solicita introducerea unor filtre care sa blocheze accesul chinezilor la continut considerat subversiv. Precum fotografii si documente introduse pe Internet de dizidenti, elemente legate de represiunea violenta a manifestatiilor de protest din Tibet sau a celor mai recente ale uighurilor, o populatie care traieste intr-o provincie de nord a Chinei, ori articolele critice aparute in presa occidentala. O atitudine care merita, desigur, discutata, dar care nu este deloc de data recenta. De altfel, chiar Google a acceptat sa introduca acest gen de restrictii cu patru ani in urma, cind si-a deschis un birou in China si a lansat o versiune locala a programului.

Daca, pentru o scurta perioada, in timpul Olimpiadei de la Beijing din 2008,  regimul comunist a relaxat cenzura – evident, un simplu exercitiu de imagine -, supravegherea traficului pe Internet a atins in prezent un nivel fara precedent. Acuzatiile pe aceasta tema au devenit tot mai dese in ultima perioada. Recent, Cybersitter, o companie de software din Statele Unite, a dat in judecata doua firme de profil din China, invinuindu-le ca au piratat un program care ii apartinea, pentru a dezvolta pentru guvernul de la Beijing un instrument care sa permita acestuia sa blocheze accesul la paginile de Internet considerate indezirabile.

Un motiv mult mai serios de ingrijorare pentru Google par sa fi fost insa atacurile informatice asupra sistemului sau de calculatoare efectuate cu citeva saptamini in urma de hackeri chinezi care aproape sigur actioneaza la comanda guvernamentala. Scopul acestora: accesarea unor secrete tehnologice si a unor informatii confidentiale, inclusiv conturile de posta electronica apartinind unor dizidenti chinezi. De altfel, atacurile nu s-au limitat la Google. Cam in acelasi timp a fost atacat si sistemul de calculatoare al corporatiei Motorola, unul din liderii mondiali in telefonie mobila. Inca din 2007 serviciul de informatii britanic MI5 avertiza ca un numar important de companii de virf occidentale fac obiectul unor atacuri informatice concertate si sistematice din partea chinezilor. Dupa cum remarca James Lewis, un expert in domeniu, "asistam la un amplu program de spionaj menit sa ofere Chinei acces la informatii tehnologice vitale pentru economia tarii". Dar atacurile informatice sint doar una dintre formule. Dupa citiva ani de colaborare cu un partener din China, corporatia americana Cisco s-a trezit ca, dupa ce acesta a obtinut informatiile tehnologice de care avea nevoie, a denuntat contractul si a lansat pe piata produse similare, sub nume propriu.

Cu toate acestea, Google a ales sa puna accentul mai degraba pe chestiunile legate de cenzura, estimind, corect, ca va beneficia de un val emotional favorabil. Combinatia dintre notorietatea si popularitatea globala a corporatiei si teme generoase, precum libertatea de expresie si drepturile omului, a avut cu adevarat un impact major. Nu numai pe plan international, ci si in  China. In fata sediului companiei au fost depuse, in semn de apreciere, buchete de flori. Ceea ce le-a pus, in mod evident, in dificultate pe autoritatile de la Beijing, care pina acum au beneficiat de lipsa totala de reactie din partea unor corporatii, panicate la ideea ca ar putea pierde accesul pe cea mai mare piata potentiala a lumii, dar si a guvernelor occidentale, deloc doritoare sa escaladeze un conflict cu o tara de importanta strategica a Chinei. S-a ajuns, astfel, in postura ridicola in care, in timp ce mai ales americanii discutau cu chinezii pina la cel mai inalt nivel problema produselor contrafacute, de la CD-uri si DVD-uri la ceasuri, rapoarte de informatii credibile vorbeau despre implicarea directa, si inca pe scara mare, a navelor militare chinezesti in traficul cu obiecte piratate in arealul Marii Chinei de Sud. Cu toate acestea multa vreme cuvintul de ordine a a fost acela de a ignora toate informatiile de acest gen. O tactica care nu a facut decit sa incurajeze autoritatile de la Beijing sa mearga mai departe pe aceeasi linie.

Din aceasta perspectiva, reactia Google reprezinta o ruptura fata de practicile precedente si e posibil sa marcheze un punct de cotitura din multe puncte de vedere, inclusiv in planul relatiilor politice internationale. Urmind unul dintre preceptele esentiale promovate de Deng Xia Ping, China a crescut pina acum "in liniste" pentru a nu provoca inainte de vreme ingrijorare in rindul principalilor sai competitori globali. Se pare, insa, ca s-a ajuns la limita, din acest punct de vedere. Cunoscutul istoric britanic Niall Fergusson, profesor la Harvard, apreciaza ca se va ajunge inevitabil la o escaladare a tensiunilor dintre China si Lumea Occidentala, Statele Unite in mod special. Forta economica a Chinei, uriasele sale rezerve de valuta, apreciate la 2300 miliarde de dolari, "foamea" sa enorma de materii prime si de energie fac greu de evitat coliziunile geostrategic. Lucru confirmat recent la conferinta pe tema schimbarilor climatice de la Copenhaga. Daca tensiunile in crestere sint inevitabile, in ce fel se vor manifesta ele si pina unde se va ajunge ramin intrebari deschise.

In acest sens, cazul Google aduce in atentie cel putin doua chestiuni esentiale: 1. care este pentru Occident pretul, a se citi riscul tehnologic si de securitate, al dependentei sale ridicate de infrastructura de productie din China; 2. cum ar arata, din punctul de vedere al valorilor fundamentale cultivate, o lume dominata de gigantul asiatic. Iar dintr-o perspectiva mai larga, ce model este mai adecvat pentru aceasta competitie globala: acela al democratiilor ocidentale de tip liberal sau al statului de tip autoritar, dupa modelul de la Beijing sau de la Moscova ? Daca la inceputul anilor ’90 lucrurile pareau a fi clare, iata ca, la doar doua decenii distanta, raspunsul la o astfel de intrebare nu mai este deloc la fel de simplu.

Publicitate și alte recomandări video