Impotriva sclaviei in fotbal

Echilibrul fotbalului romanesc la nivelul organizarii interne, asa precar cum era, risca sa se destrame cu totul, doua noi conflicte, deocamdata mocnite, amenintind sa tulbure linistea conducatorilor federatiei, a Ligii Profesioniste si a patronilor de cluburi. Totul a pornit de la recentul demers al impresarului Giovanni Becali de a initia tratative cu cluburile ce au jucatori aflati sub contract cu el, in vederea instaurarii unei noi prevederi in relatia dintre club si fotbalist: astfel, in cazul in care clubul intirzie cu mai mult de 30 de zile plata drepturilor banesti catre fotbalist, acesta sa fie considerat jucator liber si sa poata pleca fara nici un fel de conditionare la alta echipa. In Romania, cazurile fotbalistilor care asteapta luni de zile ca echipele pentru care joaca sa le plateasca drepturi banesti restante sint foarte numeroase, pentru ca nu exista nici o reglementare clara care sa le apere drepturile. Cazul lui Radu Niculescu, caruia clubul FC National i-a ramas dator o rata din contract pentru mai mult de o luna si a cerut sa fie declarat jucator liber, fara a primi, insa, acest drept, a devenit de notorietate. El e departe de a fi singurul in aceasta situatie. Conducatorii de cluburi au in acest caz o tactica foarte clara: jucatorii pot astepta oricit, ei vor fi oricum ultimii platiti, dupa ce se vor rezolva celelalte probleme financiare ale echipei. "Buba" s-a spart zilele trecute la Extensiv Craiova, opt jucatori ai acestei formatii refuzind sa se mai prezinte la antrenamente pina nu le vor fi achitate restantele banesti. Patronii echipei au reactionat ca muscati de sarpe, acuzind tot feluri de "comploturi" si "masinatiuni", dar refuzind sa recunoasca, cu sinceritate, ca dreptatea e de partea celor care dau cu piciorul in minge. Becali spune ca doreste sa evite astfel de situatii pe viitor prin instaurarea unui articol in regulamentele federale care sa reglementeze foarte clar relatia dintre club si jucator. Probabil ca demersul sau nu va avea succes pe aceasta cale, fiind evident ca presedintii de cluburi, cei care, in fapt, au cel mai greu cuvint de spus in organismele Federatiei si ale Ligii Profesioniste, nu vor accepta niciodata un astfel de amendament impotriva propriilor interese. Dar clauza, in cele din urma, va aparea pe contractele jucatorilor, asa cum se intimpla peste tot in tarile cu fotbal civilizat, in urma negocierilor individuale dintre cluburi si jucatori. Cind o anumita echipa va dori sa-si asigure serviciile unui jucator de valoare, "curtat" si de alte cluburi, presedintele va trebui sa accepte sa-i acorde fotbalistului si acest drept, de a putea pleca oriunde in alta parte daca nu-si primeste salariul si primele la timp. E foarte posibil ca unele cluburi, obisnuite sa traiasca de la un imprumut pe altul, sa nu-si permita sa plateasc toti jucatorii la timp, sa-i piarda pe unii dintre ei, dar acestea sint legile economiei de piata, in care rezista doar cei mai puternici si inteligenti. Clauza dorita de Becali este un pas inainte spre abolirea sclaviei fotbalistilor – considerati, in ciuda faptului ca ei produc spectacolul si rezultatele, niste simple unelte de lucru in mina conducatorilor de cluburi – si, totodata, spre reducerea ariei de actiune a "jmecheriei" unora dintre acestia din urma. Daca vrem sa avem parte de un fotbal construit pe baze serioase si oneste, va trebui sa avem si conducatori de cluburi nu atit "jmecheri" si indeminateci in manipularea jucatorilor, cit mai ales responsabili si corecti in relatiile cu cei pe spinarea caror traiesc.
A doua saminta de scandal aparuta in fotbalul nostru a pornit chiar de la diriguitorii marilor cluburi, care cer sa nu li se mai opreasca de catre Federatie si Liga Profesionista procente importante din sumele obtinute pe transferurile jucatorilor in strainatate. Cererea lor poate fi considerata intemeiata pina la un anumit punct, daca tinem cont ca majoritatea echipelor de la noi traiesc din vinzarea de jucatori si ca cele doua organisme mai sus mentionate dijmuiesc banii fara a face, practic, nimic in folosul cluburilor. Este si aceasta urmarea unor regulamente strimbe votate imediat dupa Revolutie, "la inghesuiala", cind cei care s-au cocotat in fruntea Federatiei si Ligii au profitat de naivitatea electorilor si au stiut sa-si asigure fondurile necesare supravietuirii nu prin eforturi proprii, ci pe spinarea echipelor pe care cu drag le pastoresc. Pe de alta parte, insa, ne intrebam cu ce drept moral vin conducatorii de cluburi si solicita aceste fonduri intrate in buzunarele Federatiei si Ligii Profesioniste, atita timp cit jucatorii de pe urma carora se obtin marile profituri sint tratati, in cele mai multe cazuri, ca negrii de pe plantatiile de bumbac, odinioara? Altfel spus, banii din fotbalul romanesc reprezinta o problema numai atunci cind ei intra intr-un alt cont decit al bosilor de la cluburi si nu atunci cind lipsesc din buzunarul fotbalistilor. (Ion TEODOR)