La tara e mai bine

Votul uninominal imparte viitorii senatori si deputati in doua categorii: parlamentari de tara si parlamentari de oras. In acest context, curios este faptul ca multi politicieni cu experienta, oraseni get-beget, cu masini si costume scumpe, prefera sa candideze pentru alegerile din toamna mai degraba intr-un colegiu rural. De ce oare?

In primul rind, la tara exista mai multe sanse de a obtine 50 la suta plus unu dintre voturi, adica mandatul de parlamentar "din prima", fara a mai trai emotiile redistribuirilor. Teoretic, in mediul rural, electoratul este mai omogen, mai disciplinat, mai usor de mobilizat si chiar mai lesne de controlat. O campanie electorala de tipul "din poarta in poarta", desi obositoare, este mai usor de dus la capat. La fel, "cadourile" pot fi distribuite cu mai mult impact (mai ales cind esti la guvernare), iar zvonistica are mai multe sanse de a misca lucrurile in directia dorita. In acest caz, nu sint de lepadat nici presiunile insidioase, micile santaje ori marile amenintari. Izolarea (din toate punctele de vedere) a omului de la tara il avantajeaza net pe omul politic.

Apoi, se spune ca, la tara, cel mai influent personaj politic este primarul. O structura de partid ce cuprinde foarte multi primari de comune este foarte greu de contracarat, fie ca vorbim de votul pe liste sau de cel uninominal. De 18 ani, PSD este un partid puternic tocmai datorita acestor organizatii rurale. Ideea a fost preluata insa si de celelalte partide. Asa se explica masivele racolari de primari la care s-a dedat PD-L dupa 2006. De asemenea, in acelasi mod se explica si decupajele arbitrare ale unor colegii electorale pe care candideaza unii dintre cei mai importanti politicieni liberali.

Apar, insa, citeva probleme. Un primar suficient de istet, indiferent de culoarea sa politica, va promite tuturor candidatilor sprijinul sau. Chiar daca va uita imediat acest lucru. Nestiind care partid va fi cistigatorul alegerilor din toamna, asadar nestiind cine va fi responsabil cu impartirea fondurilor de la centru, primarul nu are nici un interes de a se pune rau cu cineva anume. E adevarat ca seful de partid (mai ales daca se nimereste sa fie si candidat) va cere de la primarul sau loialitate si implicare totala, dar deseori respectivii primari (care au deja la activ experiente in alte doua-trei partide prin care au trecut) detin mai multa experienta politica. Asadar, si mai multe metode de a-si pacali propriii lideri. In plus, primarul se gaseste deja cu toti sacii in caruta, pentru cel putin patru ani de aici inainte. Putine lucruri il mai pot mina in lupta. Prin urmare, nu ar fi exclus ca, in pofida asteptarilor, electoratul rural sa se dovedeasca de data aceasta mai greu de urnit decit cel de la oras.

Totusi, indiferent de citi romani se vor prezenta la urne la alegerile din toamna, circa jumatate dintre viitorii senatori si deputati vor reprezenta mediul rural. Daca vor, acesti parlamentari de tara pot face mai multe pentru alegatorii lor decit parlamentarii de oras. In timp ce comunele sint deja unitati administrative bine precizate, bucatile de oras care revin deputatilor si senatori rurali sint, de cele mai multe ori, niste constructii artificiale. Astfel, va fi mai la indemina sa te lupti pentru reabilitarea unui drum intr-o comuna anume decit intr-un cartier si trei sferturi. De asemenea, pentru ca la tara poti fi mai vizibil, si sprijinul alegatorilor se poate dovedi mai consistent. Daca stie putina politica, parlamentarul de tara are toate sansele sa se transforme intr-un soi de frate mai mare al primarilor. Si la fel ca si cei mai multi dintre primari rurali, odata ales pe colegiul respectiv, posibilitatea de a-si reinnoi mandatul la fiecare patru ani devine o bagatela. Asta inseamna ca, de la anul, senatorii si deputatii rurali se vor transforma in cei mai inversunati adepti ai votului uninominal. Cine ar fi crezut asta?

Publicitate și alte recomandări video