Mandatul fara cosmetizari

La prima conferinta de presa a celui de-al treilea mandat, Constantin Simirad i-a cerut unui ziarist, de la o publicatie care nu avusese prea multe cuvinte de lauda pentru dumnealui in timpul campaniei electorale, sa paraseasca Primaria. La aceeasi conferinta, Simirad a anuntat public ca va da in judecata candidatii care au intrecut masura in timpul campaniei.
Aparent, acesta ar putea parea un gest de suparare al gentlemenului lovit in orgoliul propriu de duritatile trimise de adversari. In primul rind, ar fi de comentat absoluta lipsa de reactie a celorlalti ziaristi. Cu reflexele libertatii profesionale blocate, parca bucurosi ca nu au fost pusi, la rindul lor, la zid, acestia s-au multumit sa afle ultimele noutati, neintrebindu-se cum poti fi dat afara dintr-o institutie publica si ce semnifica acest lucru. Episodul vine in urma altuia, cel de la o televiziune locala, unde, sa nu uitam, s-au dezbatut foarte prompt, de catre aceiasi ziaristi, amenintarile pe care le facuse candidatul PDSR la adresa libertatii presei. La fel, nu am auzit nici o asociatie non-guvernamentala sau apolitica (care, in schimb, au furnizat o garnizoana de candidati la aceste alegeri locale) sa trimita macar un semnal de protest.
Momentul este mai semnificativ decit ne-am putea inchipui. Gesturile si actiunile publice pe care si le permite o oficialitate depind si de toleranta, sensibilitatea si, mai ales, nivelul de abrutizare a opiniei publice. Cu cit reactia opiniei publice este mai slaba, cu atit greselile pe care si le ingaduie autoritatile sint mai numeroase si au efecte mai de durata. Or, reactiile in cazul de fata se pare ca nu prea exista. Se dezvaluie astfel una din sursele puterii, pe baza careia se poate banui ca s-au construit mandate de politicieni, si de care nici Simirad nu este deloc strain, intr-o buna masura. Este vorba de o opinie publica prea amorfa, prea greoaie sa sesizeze la momentul oportun, in cazul de fata, lipsa de program si orizont a acestui mandat.
Lasind la o parte variantele politice care au stat in fata alegatorului iesean in aceasta campanie electorala, pentru Simirad, Iasul, asa cum este acum si cum a fost prezentat in toata campania sa electorala, nu are cum sa fie mai frumos, mai performant economic sau mai atractiv din punct de vedere turistic. Din aceste motive, primarul nici nu a oferit o platforma. Nici nu s-a grabit sa fixeze termene, obiective sau alte puncte electorale. A considerat ca motivul cel mai la indemina, mai comod este sa spuna ca sint lucruri ce se se pot face si altele nu. Bineinteles, cele care nu pot fi facute apartineau numai adversarilor din campanie. De aceea, Simirad nu a avut replici serioase la nici una dintre marile provocari ale viitorului sau mandat. Cum va scadea pretul serviciilor publice? Cum le va moderniza? Cum va investi in acestea? Ce va face cu datornicii la intretinere? De unde vor veni resursele ? Cum va reorganiza primaria pentru a scapa de birocratia stufoasa ?
S-a observat ca, la toate aceste probleme, Simirad, in cel mai bun caz, poate sa mentina o stare de provizorat, de aminare de azi pe miine. Ca sa nu mai amintim de stingacia cu care au fost tratate mult invocatele fonduri europene nerambursabile si perspectiva ca acestea sa fie intr-un tirziu folosite. Nici vestita lista de consilieri cu care Partidul Moldovenilor a defilat in campanie nu poate fi considerata o echipa. Adunate laolalta, ca vechile decoratii pe pieptul unui general in rezerva, persoanelor "echipei" le vor fi rezervate situatiii sociale delicate, prea diferite de domeniul de activitate de unde provin – rectori, sportivi sau functionari ai starii civile.
Pericolul cel mai mare in fata unei astfel de administratii, care, nedind semnele unei vointe de imbunatatire, intretine o anumita stare de lucruri precara, va veni la alegerile viitoare. Cel mai probabil, un electorat pauper si dezamagit de prestatia autoritatilor locale va capota in fata unei campanii populiste agresive, cum a fost cea a candidatului PDSR, Traian Dobre. Deocamdata, mingea se afla inca in terenul d-lui Simirad. Ar fi de dorit sa-l vedem pe Simirad si ca un bun primar, nu doar ca un foarte bun politician. Este un moment decisiv chiar pentru cariera sa politica. (Mihai CHIPER)