Martorii lui Dabija

Finantarea echipelor de fotbal din fonduri publice este (o stim cu totii!) o problema spinoasa, fiindca imparte opinia publica in tabere antagoniste: microbistii inflacarati, care si-ar da si camasa de pe ei pentru echipa favorita, si populatia imuna la fotbal, care considera ca societatea are nevoi mai presante decit ratia de votca a lui X sau masina lui Y. Nu ne preocupa aceasta contradictie, fiindca discutiile sint fara sfirsit si fiecare parte are argumentele si dreptatea sa. Insa in ultima vreme s-a itit un vint de polemica dinspre soseaua Stefan cel Mare impotriva cluburilor sustinute de la buget, atacate la miez de Cristi Borcea. Gigi Becali si Copos minimalizeaza sau neglijeaza problema, fiindca un club finantat in intregime cu bani publici nu poate concura, la nivelul fotbalului de astazi,  cu granzii burdusiti de fonduri private.

Conform agentiei Mediafax, singurele cluburi cu investitori de stat in exclusivitate sint Pandurii Tirgu Jiu si Gaz Metan Medias. Ce le-o fi casunat borcenilor pe gruparea din inima Gorjului, aflata in prag de retrogradare, sau pe echipa din Medias, care incinta uneori ochiul, dar vegeteaza intr-o zona anodina din clasament, fiindca plapuma este prea mica pentru a concura cu mindra Sparta dinamovista? Mai sa-i dai dreptate lui Gigi din Ghencea, care le trateaza ca pe niste cantitati neglijabile, demne sa umple o caldare prea mare pentru posibilitatile fotbalului romanesc… Aspectul care deranjeaza pe unii nu rezida in concurenta, ci in moralitate. Ca si cum fotbalul nostru ar fi o insula imensa de moralitate intr-un ocean plin de murdarii, iar singurul lucru care polueaza atmosfera paradisiaca ar fi acesti bani aruncati de oficialitatile locale unor echipe de fotbal.

De fapt, ceea ce-i deranjeaza pe conducatorii dinamovisti nu este situatia de la Tirgu Jiu sau Medias. Atacul se indreapta fatis pe axa Cluj – Timisoara. Exact ceea ce deranjeaza nu numai pe Dinamo, dar si pe Rapid sau Steaua, echipe care se impaca greu cu realitatile din ultimii doi ani. In orasul de pe Somes exista un model de toata lauda in privinta sprijinirii activitatii sportive locale. Banii urbei destinati sportului se impart egal intre fotbal si restul disciplinelor, iar de sustinerea Primariei se bucura, in egala masura, Universitatea si CFR. Pentru cine nu stie, nu numai CFR are o buna sustinere privata, in firmele lui Arpad Paszkany si ale sponsorilor, dar si "Universitatea". La Timisoara, Marian Iancu s-a luptat cu edilii pentru a obtine fonduri pentru echipa de fotbal si, in cele din urma, a reusit. Anti-microbistii s-ar intreba la ce mai trebuie banii de la buget (sume modice, in raport cu afluxul particular), daca echipele o duc cit se poate de bine prin grija patronilor? Pentru ca echipa de fotbal este a orasului si, prin cooptarea autoritatii locale in actionariat, ramine un bun al comunitatii. Altfel, se intimpla ca la Craiova, unde patronul Adrian Mititelu si-a luat jucaria si s-a mutat cu ea la Turnu Severin, din cauza unei banale chirii pentru utilizarea unei constructii destinate tocmai jocului de fotbal. Daca echipa de fotbal apartine in intregime unui patron, acesta poate oricind sa o mute unde vrea, in cazul in care comunitatea locala nu este partasa. Printre actionarii clubului Manchester United se numara si municipalitatea. Cu cea mai mica suma, fireste, dar aflata in fruntea listei. Primaria din Istanbul aloca fonduri destul de piperate tuturor gruparilor din orasul de pe Bosfor, care numai de baskani cu teschereaua plina nu duce lipsa. La polul opus, dezinteresul autoritatilor a facut ca de pe harta fotbalului romanesc de elita sa dispara centre importante, precum Oradea, Arad, Sibiu, Baia Mare sau Hunedoara.

Aceste consideratii nu au rolul de a se constitui intr-o pledoarie pentru finantarea fotbalului de la bugetul local. Cei care nu iubesc acest sport sint si ei cetateni ai comunitatii, cu drepturile si dreptatea lor. Singurii care pot decide daca echipa de fotbal din Timisoara, Cluj sau Iasi merita sa primeasca un procent din banii munciti de ei sint timisorenii, clujenii sau iesenii insisi. Pro-fotbal si anti-fotbal, in egala masura. In nici un caz bucurestenii de la Dinamo, Rapid sau Steaua, care sint in postura martorilor lui Dabija. Cit despre moralitate, este bine s-o lasam pe seama celor care au dreptul de a vorbi despre un asemenea subiect…