Mineriada bancara

Timp de aproape doua zile, Romania a fost la un pas de a repeta scenariul albanez de acum citiva ani. O cadere a BCR ar fi insemnat, probabil, dezastrul absolut. Chiar daca atacul contra sistemului bancar pare sa fi esuat, Romania este departe, in acest moment, de a-si fi revenit din starea de soc. Romania este o tara mai solida decit Albania, dar nu cu mult mai solida. Sistemul sau bancar poate fi tinta unui atac prin manipularea publicului.
Aceasta simpla posibilitate ne face sa tremuram. Mai mult, sintem nu numai incapabili de a preveni o asemenea catastrofa devastatoare, dar mai ales sintem incapabili de a ne oferi noua insine o explicatie pentru ce se intimpla. Cine si de ce ar fi dorit sa provoace caderea sistemului bancar din Romania?
Se pot imagina mai multe variante de raspuns. Cea mai des utilizata este aceea care incrimineaza PDSR, avind deci o motivatie politica. Intr-adevar, aparent, PDSR cistiga cel mai mult din aceasta afacere. Partidul d-lui Iliescu ingroapa astfel "afacerea Costea" si loveste in efortul guvernului de a normaliza situatia economica, inclusiv prin incheierea unui acord cu FMI, lucru care parea, cu numai citeva zile inainte, o simpla formalitate. Totusi, aceasta este greu de crezut. Pozitia PDSR in sondaje face ca el sa nu aiba nevoie de o asemenea afacere, de altfel foarte riscanta si cu rezultate nesigure.
La rindul sau, PDSR a acuzat actuala putere ca ar dori crearea unei atmosfere de instabilitate si, prin aceasta, sa amine alegerile generale. Este o ipoteza in stilul PDSR, putin credibila. Nici un guvern normal nu are de cistigat dintr-o asemenea afacere. Alte variante incrimineaza servicii de spionaj straine, in special estice, sau chiar unele cercuri de interese bancare. De ce insa ar fi trebuit ca un serviciu de spionaj strain sa provoace tocmai acum o criza de asemenea natura? Romania nu este nici in razboi, nici macar in plina campanie electorala.
Probabil, cea mai sigura varianta ar fi aceea care trimite la interese particulare, de natura economica. Probabil, nu sint motivatii politice, cel putin directe. Daca vor fi fost implicate si persoane angajate politic, este greu de crezut ca ele au urmarit beneficii de natura politica. In acelasi timp, este foarte posibil sa nu fi fost decit un val de panica auto-alimentat de zvonistica noastra deliranta.
Indiferent cine a actionat, daca a fost cineva, Romania, si fiecare dintre noi, in acelasi timp, a pierdut. Neincrederea colectiva, panica, instabilitatea, agitatia sociala nu sint auspicii favorizante pentru o viata publica normala. Poate ca nu vom afla niciodata cine si de ce a facut toate acestea, ar trebui, insa, in mod obligatoriu, sa stim cum a fost posibila o asemenea amenintare asupra sistemului bancar national.
Deocamdata nu putem decit identifica o suita de cauze de ordin general, care au trezit mai ales suspiciunea boardului FMI: de natura legislativa, institutionala si culturala, sa le spunem. Romania nu are o legislatie inca adaptata noului context economic, mai cu seama daca ne referim la noile "banci populare", ca si la responsabilitatile celor implicati in asemenea afaceri. Probabil insa ca punctul vulnerabil al lumii romanesti il constituie sistemul institutional si valorile culturale.
Piata pe care functiona FNI, de exemplu, era relativ reglementata juridic. Exista un organism de control si supraveghere a fondurilor de investitii. Totusi, acest organism nu si-a facut datoria, desi principalul sau responsabil, dl. Stefan Boboc, abia fusese revalidat de catre Parlament, cu acordul tuturor partidelor politice. Se bucura, deci, de o anume autoritate personala.
Pe de alta parte, cum este posibil un atac contra sistemului bancar, mai multe zile, daca nu saptamini, de campanii telefonice, iar SRI-ul sa nu ofere inca macar o explicatie vaga? Faptul arata ca Serviciul Roman de Informatii este o institutie complet inutila in Romania. Sa ne amintim de mineriadele de acum un an si de felul in care au actionat SRI si Politia in acoperirea informativa a acelei agresiuni contra ordinii de drept.
SRI pare ca nu are nici competenta nici disponibilitatea de a interveni cu mijloacele sale specifice pentru a preveni asemenea grave amenintari la adresa securitatii nationale. Ce face atunci SRI-ul? Este cel mai bine pastrat secret de stat. Se aude ca ofiterii acestuia ar fi implicati in mari afaceri, ca ar servi institutii private. Spre deosebire de epoca Magureanu, dupa venirea la putere a actualei majoritati, SRI n-a mai fost sub tirul presei. Faptul ca multi ofiteri SRI si de securitate au fost implicati in afacerea FNI nu este o simpla intimplare.
Isteria din aceste zile ne mai arata usurinta cu care este manipulata populatia, fie cu promisiuni, fie cu apocalipsa. Aceasta este, probabil, lucrul cel mai grav. Institutiile nu se construiesc pe nisip. Ele trebuie sa beneficieze de o cultura civica solida pentru a putea fi ele insele solide. O presa care manipuleaza zvonuri si o populatie care le consuma cu infrigurare nu pot naste acea atmosfera de incredere in noi insine si in institutii.
Mai cu seama sistemul bancar se bazeaza esential pe incredere. O banca nu are niciodata, sub forma de lichiditati, toti banii care sint depusi in conturile sale. Publicul ii acorda o incredere de principiu. Dar daca se repede in masa spre ghiseele sale la primul zvon, nici o banca nu poate functiona. De ce oare nici o mare firma din Romania care face afaceri cu BCR nu a facut o declaratie ferma de sustinere a bancii in momentul sau cel mai greu? Poate ca aceasta este dovada patriotismului veritabil. (Florea IONCIOAIA)