Nu doar vamesi, ci si judecatori de import

Am vazut vehiculata, ca solutie extrema, ideea importului de vamesi pentru a pune capat coruptiei din vami. Varujan Pambuccian a fost, parca, primul politician care a sustinut-o vocal in contextul arestarilor din vami, pe fondul unui numar de ONG-uri care au reluat-o si o propun cu insistenta. Nu e doar o solutie pentru o adevarata securizare a granitelor, cit si o importanta economie pentru stat, daca e sa ne gindim ca marfuri de miliarde de euro trec acum neinregistrate prin vami.

De ce nu s-ar putea extinde o asemenea initiativa si in domeniul judecatoresc? Un detasament de finlandezi, deasupra oricarei banuieli, pusi sa "colonizeze" cu legea noastra in mina un popor putred moral si un stat in metastaza institutionala. Judecatori pusi sa dea verdicte doar in dosarele cu miza importanta, cu inalt grad de infractionalitate economica si coruptie politica. Judecatorii nu trebuie neaparat sa stie toate subtilitatile limbii romane, ci doar sa nu pacaleasca legea si sa respinga faultul logic evident in cele mai multe dintre sentinte. Oameni care, daca e sa greseasca, sa o faca  dincolo de suspiciunile mitei.

Am cistiga? Evident. In loc sa remunerezi mii de judecatori si sa afli ca au fost condamnati doar cinci vamesi intr-o tara in care 99% dintre ei iau mita, in loc sa condamni 1 (unu) conducator auto care si-a cumparat carnetul alaturi de citeva mii, sa vezi cum judecatorii tremura si amina pina la prescriere toate cazurile importante legate de politicieni, sa astepti ca CSM, fie si el reformator, sa descopere tinere talente incoruptibile pe care sa le plaseze in pozitii cheie, in loc ca statul sa sustina aceste garnituri de judecatori pe salarii si pensii imense, comparativ cu cele ale celorlalte categorii profesionale, n-am putea face un circuit judecatoresc din straini, complet, cu toate caile de atac posibile, de la prima pina la un fel de Curte Suprema, unde sa intre la foc automat toate procesele care treneaza si au mari sanse de prescriere?

Statul roman cheltuie sute de milioane de euro pe partea de alcatuire a dosarelor de urmarire, pentru a le pierde din cauza judecatorilor. Cazuri a caror instrumentare se face din banii tuturor. Indiscutabil, oricit ar cere acesti judecatori straini ca remuneratie, ar fi foarte ieftini pentru contribuabilul roman. Eficienta lor pe cazuri de coruptie nu are cum sa fie sub cea actuala. O suta de oameni, nu mai mult, cu tot cu grefieri, care nici nu ar trebui sa vina la  Bucuresti. Pot sa ramina si la Helsinki.

Fireste, imediat vor aparea voci scandalizate ca asemenea initiative ar fi neconstitutionale, iar daca s-ar accepta modificarile, ar dura foarte mult. Inevitabil, desantul de judecatori din cloaca justitiei isi va apara glia stramoseasca.

Nu asta e problema. Din zecile, sutele de initiative menite sa inventeze institutii noi anticoruptie din intreaga lume (CSM, DNA in cazul romanesc), niciunul nu prea merge sau nu e performant (vezi ultimul material SAR, realizat pe date comparative, anuntat de Alina Mungiu-Pippidi), pe linga faptul ca rezultatele lor par o picatura intr-un ocean. Cu alte cuvinte, ne confruntam cu o criza de sistem, care tine de calitatea profesionala, integritatea personala a celor care activeaza in el.

Ce motiv intemeiat ar avea un politician sa respinga o asemenea solutie? Poate doar temerea ca nu ar avea cu cine sa trateze sau pe cine sa intimideze. Reteaua senatorului Catalin Voicu a aratat cit de sus si paralizant tintesc asemenea oameni. Nu poti garanta ca au luat o pauza, actioneaza mai subtil ca pina acum, nici ca nu vor avea capacitate de regenerare pe viitor. Cu mediul politic de la noi, cu amenintari publice de razbunare din partea liderilor politici, a fi judecator e un risc. Strainilor poate ca nu le-ar pasa si, cine stie, poate se vor gasi si romani care sa-i imite.