Oajdea vs. PDL

Deputatul PDL Daniel Oajdea a anuntat ca va vota, in aceasta saptamina, in favoarea motiunii de cenzura depusa de PSD si PNL impotriva Guvernului Boc. Declaratia sa vine la doua saptamini dupa ce a organizat un miting de protest impotriva masurilor de austeritate propuse de premier, nimeni altul decit seful sau ierarhic. Atitudinea rebela nu a trecut neobservata, filiala locala a PDL trimitindu-l pe deputat in fata "plutonului de executie" numit Biroul Politic National. Sentinta este asteptata dintr-un moment in altul. Capetele de acuzare sint extrem de grave: "populism" si "subminarea disciplinei de partid".

Pentru o mai buna intelegere a "dosarului", sa facem cunostinta cu inculpatul. Inca de la primii pasi in politica, Oajdea s-a facut remarcat inotind impotriva curentului. Pe vremea cind era un simplu consilier local, "acuzatul" a sfidat in repetate rinduri parteneriatul ocult dintre primarul Gheorghe Nichita si seful sau politic, Dan Carlan. Unele luari de pozitie au avut un caracter eminamente populist, altele s-au dovedit in timp justificate. Sa ne amintim doar de dosarul Politihnica, in care Oajdea a fost citat la DNA in calitate de martor, fiind singurul pedelist care a refuzat in 2006 sa voteze pentru bugetarea echipei de fotbal. Ipoteza facila, conform careia Oajdea si-ar asuma rolul de Gica Contra doar din ratiuni de prima pagina, nu sta in picioare. Apoi, trebuie sa observam ca, spre deosebire de alti disidenti la moda,  Oajdea isi datoreaza intr-o mica masura mandatul de parlamentar partidului. "Acuzatul" a candidat la deputatie intr-un colegiu "rosu", dupa ce floarea pedelista isi trasase ab initio zonele de influenta. A fost trimis de conducere pe terenul minat din Dacia – Alexandru cel Bun cu o intentie clara: sa se faca de ris. N-a fost cazul. Si-a cistigat colegiul prin forte proprii, folosind putin spre deloc sigla PDL. E drept ca metodele n-au fost dintre cele mai ortodoxe, dar nu i-am auzit atunci pe liderii PDL reprosindu-i populismul si lipsa tinutei academice.

Cazul "Oajdea vs. PDL" este interesant de studiat din perspectiva efectelor produse de actualul sistem electoral. Mai exact, in fata cui trebuie sa raspunda alesul? In fata sefilor politici care i-au acordat increderea acceptindu-l intr-o echipa sau in fata cetatenilor care l-au mandatat? Fiind un sistem desenat doar partial "in personam", asa-zisul vot uninominal imparte dreptatea ambelor parti. Partidul trebuie sa-si execute disidentii pentru a asigura coerenta actului de guvernare iar parlamentarul poate invoca, pe buna dreptate, interesul propriilor alegatori. O dubla responsabilitate care se anuleaza reciproc, transformindu-se intr-o lipsa de responsabilitate. Practic, fiecare arunca vina esecului in ograda celuilalt. Daniel Oajdea a intuit corect efectul pervers al votului uninominal. Daca va fi exclus din partid pentru ca a luat apararea electoratului asuprit, va fi privit ca un Robin Hood modern si isi va negocia usor cota de incredere cu oricare alt partid. Dimpotriva, daca va scapa cu un simplu avertisment, Oajdea se va lauda cu o coloana vertebrala intacta. "A win-win situation", in care deputatului nu i se poate reprosa nimic, dar care reprezinta un precedent periculos pentru viata interna de partid si o incurajare pe fata a traseismului.