Picaj sau prabusire?

"Biserica din Aroneanu se afla in calea avioanelor". Un titlu de ziar din anul 2000, care citeaza un sef al Consiliului Judetean, pare sa exprime o fatalitate pentru administratia ieseana. Cu toate ca, daca ne aplecam mai mult asupra articolului, intelegem ca divinitatea nu ne e potrivnica: Mitropolitul de atunci a discutat cu reprezentantii CJ si ar fi fost de acord cu mutarea monumentului istoric. Si totusi, timp de mai multi ani, sefii judetului au privit perplecsi la turla bisericii. De fiecare data cind prelungeau pista pe hirtie (si aici nu era nici o problema, adaugirea fiind chiar de un kilometru) le aparea in cale biserica. Macar de promisiuni nu duceau lipsa. Premierul Nastase sau ministrul Mitrea, cind treceau prin IasI, anuntau ca in scurt timp vor incepe lucrarile. 

Apoi, dupa citiva ani, s-a ajuns la concluzia ca se poate face si o pista noua. S-au platit bani grei si s-a facut un studiu. Biserica Aroneanu nu trebuia sa mai fie in calea avioanelor. In ianuarie 2006, la prezentarea proiectului de 200 milioane euro, deputatul Relu Fenechiu arata ca pista va fi gata in toamna anului viitor, pe bani guvernamentali (doar erau la putere liberalii). Pentru celelalte facilitati urma sa se faca un parteneriat public-privat. Din 2008, hartile au fost preluate de administratia Simirad. Fara nici o tragere de inima, mai ales ca vechiul sef de Consiliu Judetean, Lucian Flaiser, se recunoscuse infrint. Aparuse o alta dificultate: terenul nu apartinea in totalitate Consiliului Judetean. Daca pentru mutarea bisericii putea fi cautat constructorul de la Burj Al Arab, ce te faci cind terenul e al Armatei? Sau cind cineva iti cere 2 milioane de euro pe o palma de pamint? Au urmat trei ani de tatonari, negocieri, amenintari, proiecte si hotariri de Guvern. Parlamentarii PDL au facut lobby pe linga ministrii lui Boc, declarativ, ca si cum ne lipsea o bucata de teren in centrul Bucurestiului. Si cind parea totul gata, in momentul in care trebuia sa facem, in al doisprezecelea ceas, un dosar pe fonduri europene, Constantin Simirad anunta ca s-a gresit la un schimb de terenuri cu Armata.

In timp ce alesii nostri dormeau la umbra Palatului Culturii, judetele vecine au inceput sa caute variante. Bacaul avea un avantaj: o pista mai lunga decit la Iasi. Dezavantajul era ca nu primise bani cit Iasul. Conform datelor furnizate de Romania Comisiei Europene, dupa aderare, intre 2007 si 2009, Aeroportul iesean a primit 40 milioane lei ajutor de la stat, cel bacauan numai 6 milioane. In aceste conditii, in loc sa angajeze un cor de bocitoare, sefii de la Bacau au ales sa concesioneze pista unui operator de curse low-cost. In momentul de fata, aeroportul lor proceseaza in jur de 250.000 de pasageri, cu vreo 80.000 mai mult decit la noi. Daca aceasta concesionare a fost digerata si minimalizata pina la urma de administratia ieseana ("cautam si noi un operator, daca vrem"), Consiliul Judetean a primit o alta lovitura. Din senin, daca ar fi se ne luam dupa sefii CJ, s-a deschis o linie de finantare cu fonduri UE, si cum Suceava depusese dosarul in avans, banii au zburat in judetul lui Flutur (30 milioane euro). Sefii Iasului au acuzat, ca de obicei, intelegeri pe sub masa, lipsa de transparenta, dar nu au fost capabili macar sa depuna un proiect pina la data limita. Apoi au schimbat registrul: "daca vrem, vom solicita si noi fonduri nerambursabile". Nu se stie in schimb daca vor mai fi.

Astfel, in viitorul apropiat, Iasul se va afla intr-o pozitie "sandwich": aeroport mai mare in sud (la 120 km) si aeroport cu un trafic de peste 100.000 in nord (estimarile lor sint chiar mai optimiste). Comparativ cu unele state europene, numarul aeroporturilor "internationale" din Romania este mai mare, raportat la numarul de pasageri. Sint citeva dintre aerogari care mai rezista doar din cauza ambitiei administratiilor locale. Este posibil ca fara lipsa unui ajutor de stat, unele sa fie inchise. Mai ales ca problema acestor "injectii" de fonduri nu este agreata de Comisia Europeana, chiar daca in discutie sint aeroporturi de dimensiuni mici. Dupa cum am aratat, Iasul a fost sprijinit in trecut, fiind pe locul al doilea dupa Constanta (2007-2009). De altfel, intr-un studiu al Bancii Europene de Investitii (2007), eram cap de lista, dupa Timisoara si Cluj, ca prioritate pentru planurile de interventie. Studiul considera ca trebuie realizata reconstructia pistei si a cailor de rulare cu un cost maxim al investitiilor de 20 de milioane euro. Aparitia Sucevei in ecuatie a complicat si mai mult problema. Acceptarea acestui proiect cu fonduri europene si guvernamentale, pentru un aeroport care acum are de cinci ori mai putini pasageri decit Iasul, poate pune in discutie viziunea asupra traficului aerian din intreaga zona. In conditiile in care se vor investi zeci de milioane de euro la Suceava, lipsa de actiune a Consiliului Judetean poate spulbera sansele proiectului iesean. Adica o politica a pasilor marunti va duce intr-o fundatura. Si mai grav, picajul poate fi o prabusire. In momentul in care operatorii vor ajunge la Bacau sau Suceava va fi foarte greu de revenit in competitie, in conditiile in care lupta in piata se da la limita legalitatii. De vazut ce se intimpla in Ardeal, unde Aradul a sesizat Comisia Europeana despre modul in care Timisoara a "deturnat" cursele unei companii low-cost.

In 12 ani, PSD, PNL, PDL s-au perindat pe la conducerea Romaniei, dar pista are tot 1.800 de metri. Fiecare guvernare ar putea spune ca a facut cite ceva pentru Iasi: a fost terminata cladirea aerogarii, au venit bani mai multi in anumiti ani sau s-a clarificat problema terenului. Pe plan local, referindu-ne doar la ultimul mandat, consilierii judeteni au partea lor de vina, iar executivul Consiliului partea sa. Primii ar fi putut ajunge la un compromis, in care isi gaseau locul ambele variante, important era sa inceapa lucrarile. Se putea merge in etape ca la Cluj, unde pista noua va fi mai scurta la inceput, sau se putea face direct o pista noua. Dar fiecare partid a incercat sa-si asume "paternitatea" unei variante si sa o impuna. Sefii de grup din Consiliu s-au situat pe pozitii inflexibile si in timp ce alte judete cautau solutii tehnice, la noi se cautau invective. Executivul, desi se lauda ca a pus ceva bani deoparte, nu a fost in stare sa propuna alternative si nici sa acceseze fonduri europene. A reusit totusi sa rezolve, intr-o oarecare masura, chestiuni funciare. Lasind la o parte acuzele de interese care au curs, cum ca liberalii vor o anumita firma sau ca PDL Iasi face jocul lui Flutur, clar este ca s-au mai pierdut trei ani din acest mandat, iar anul viitor nu va aduce nimic. Sa asteptam din cer americani, canadieni, nemti, chinezi sau arabi care sa ne faca aeroport s-a dovedit o politica paguboasa. Transferarea aerogarii catre Guvern ar fi masura incompetentei locale si oricum pare greu de realizat in aceste vremuri de criza. Din pacate, se arata a fi singura varianta pentru alesii ieseni. Ce au facut altii pe credit, concesiune sau fonduri europene nu e posibil la noi.