Saptamina intunecata a justitiei

Saptamina Luminata a crestinilor nu are corespondent in justitia romaneasca. O stire capitala, ingropata de dezinteresul calculat al trusturilor media si de goana hamesita a romanilor prin supermarket-uri, a trecut neobservata. Consiliul Superior al Magistraturii a decis sa discute abia peste doua luni situatia celor doi magistrati ai Curtii Supreme, Florin Costiniu si Cristian Jipa, pusi sub acuzare in dosarul senatorului Catalin Voicu. Hotarirea,  survenita intre doua pusee de tensiune ale sinistrului personaj, este echivalentul in justitie al votului dat in Senat. Numai ca, spre deosebire de politicieni, care au cedat, in sfirsit, de teama opiniei publice, magistratii romani nu au cui si cum sa cedeze rolul de garanti ai mafiei. Fireste, cea mai mare parte a lor, nu toti. O mica minoritate, 300-400, inca mai crede ca reforma justitiei se poate realiza prin petitii.

Decizia inexplicabila a CSM confirma esecul total al acestei institutii. Din garant al independentei si eticii profesionale, CSM a ajuns sa se comporte fatis, fara sa se sinchiseasca de explicatiile obligatorii, ca un organism al statului paralel construit de Catalin Voicu. Decizia CSM mentine, in primul rind, capacitatea "retelei" de a controla sentinte la nivelul Curtii Supreme inca o buna perioada de timp, pentru ca nu avem de unde sa stim daca peste doua luni va fi luata vreo decizie de indepartare a magistratilor banuiti; nu stim daca agenda publica nu va fi acaparata peste doua luni de chestiuni mai grave sau mai spectaculoase decit cazul Voicu. Doua luni, fara presiunile opiniei publice, pot insemna, la fel de bine, "niciodata".

Este nu numai o procedura tipica de tergiversare, ci si un timp pentru regruparea si contraatacul retelei scoase la lumina, pe ici pe colo, cu aceasta ocazie. Sa nu ne miram daca in urmatoarea perioada se vor declansa controale judiciare impotriva sau cu predilectie impotriva celor 300-400 de judecatori protestatari. Sistemul compromiterii este nu numai inventiv, ci si ticalos. Erori judiciare omenesti si banale pot fi transformate in pretexte de epurare. Mai grav este faptul ca, in ciuda protestului public, CSM risca radicalizarea actiunilor contestare in interiorul breslei, ceea ce subliniaza lucrurile ascunse, informale care structureaza solidaritatea membrilor acestui organism. Suspiciunile nascute ca urmare a lasarii in continuare a unor magistrati corupti in salile de judecata ale Curtii Supreme cresc exponential credibilitatea acuzelor despre influenta si puterea retelei Voicu. Mai mult, faptul ca CSM nici nu ia in calcul reconsiderarea criteriilor dupa care sint selectati magistratii la Curtea Suprema indica absenta oricarei dorinte de schimbare pe viitor.

Ce-i de facut? Problema revoltei celor 300-400 de magistrati este ca se bazeaza in continuare pe reactiile societatii civile, si nu pe capacitatea reala de a impune reforme prin intermediul unor proceduri, procese interne. Or, capacitatea publica de a pune presiune pe justitie este inexistenta. Cu exceptia unei minoritati sociale infime si debile, simtul dreptatii este inexistent in Romania. De la inceputul anului, s-a demonstrat ca oricind se pot gasi citeva sute, mii sau zeci de mii de oameni pentru sprijinirea unor demnitari infractori, dar niciodata nimeni nu si-a propus sa protesteze impotriva unor esecuri, erori judiciare flagrante. Atit timp cit romanii au iesit in strada pentru apararea primarilor condamnati sau cercetati penal din Rimnicu Vilcea, Craiova, Baia Mare, dar s-au uitat ca la o curiozitate fatala la cazuri in care oameni fac ani de puscari degeaba, opinia publica e o mina moarta in aceasta ecuatie. Sa nu fim intelesi gresit: initiativa celor 300-400 de magistrati e laudabila, dar romantica. In afara principiilor enuntate, ei trebuie sa puna la punct o strategie de schimbare din interior. Au timpul, inteligenta si rabdarea necesare? Ea nu se masoara in zile si saptamini. Intr-un fel, n-au incotro. Daca nu vor sa faca o figura exotica si marginala, ar trebui sa-si puna mai serios aceste intrebari.