Stiinta si prostia jocului

Nimeni nu are pretentii de la jucatorii de fotbal sa citeasca Ramayana in original sau sa rezolve ecuatii diferentiale ori integrale curbilinii. Dar exista multi jucatori inteligenti care stiu sa rezolve fazele critice care intervin in decursul unui meci de fotbal. Aceasta inteligenta de joc nu este intotdeauna nativa, ci se acumuleaza pe parcursul meciurilor desfasurate saptamina de saptamina si este de datoria antrenorilor, care sint aproape condamnati sa fie oameni destepti, sa le cultive aceasta istetime a jocului. Uneori, in cazul marilor fotbalisti, inteligenta jocului este atit de ascutita, incit seamana a instinct. Nu credem ca Gica Hagi a calculat traiectoria golului marcat acum 12 ani in fata Columbiei pe stadionul „Rose Bowl Pasadena”, iar daca aceasta reusita de neuitat ar putea fi catalogata de rautaciosi drept bafta, pasele maiestrite pe care le-a dat de-a lungul anilor indrituiesc faptul ca „marele machidon” avea stiinta jocului. Chiar daca s-a exprimat anevoios in conferintele de presa, chiar daca solicita, uneori, renuntarea altora la „rautacisme”, Hagi se exprima mult mai bine cu mingea la picior si aceasta era, de fapt, menirea lui.
In ultimele zile, ne-am confruntat dureros cu antonimul ideii exprimate inainte: „prostia fotbalistica”. Nu ne referim aici la cascada de autogoluri caraghioase pe care le-am „admirat” in aceasta toamna. Exista suficiente circumstante atenuante pentru Cornel Buta, Jon McKain, Fane Apostol sau chiar pentru portarul bulgar Mihailov, care si-a bagat singur mingea in poarta in meciul Levski Sofia – Werder Bremen. Insa stam si ne crucim la minunea savirsita de Banel Nicolita pe „Santiago Bernabeu”. Banel Nicolita, care si-a lasat echipa in noua oameni in cel mai important meci al stagiunii, Dinamo – Steaua, pentru ca a intrat pe teren fara permisiunea arbitrului. Banel Nicolita, pe umerii caruia plinge toata lumea dupa gafa antologica din meciul Real Madrid – Steaua. Mingea sau chiar segmentele propriului corp te mai pot trada si atunci apar caraghioslicurile de autogoluri amintite mai sus. Sa trimiti, insa, un balon acasa fara sa te uiti in directia portarului, aceasta denota ca Banel (unul dintre cei mai buni jucatori ai Stelei in acel meci) si-a lasat mintea la vestiar, anulind toate eforturile laudabile ale echipei de pina atunci.
La numai o zi dupa reprezentatia mijlocasului stelist, am avut din nou o mostra de „prostie a jocului”, in meciul Dinamo – Besiktas. Cosmin Moti (culmea, unul dintre cei mai buni „ciini” in acest meci!) l-a imbrincit pe fundasul Gokhan Zan, eliminat de arbitrul Ceferin. Era minutul 86 si Claudiu Niculescu se pregatea sa execute lovitura de penalitate care a adus o victorie nesperata de nimeni in Soseaua Stefan cel Mare. Turcul se indrepta alene spre tusa, iar desteptul de Moti i-a dat un brinci, desi, in mod normal, timpul ar fi lucrat pentru Dinamo, nu pentru Besiktas. Si toata aceasta tevatura, in conditiile in care jucatorul in cauza avea la bord un cartonas galben. Sigur ca unii vor spune ca, in „febra meciului”, baiatul a uitat ca are un avertisment, dar aceasta scuza nu conteaza: un jucator nu are voie sa nu stie cind evolueaza cu sabia lui Damocles deasupra capului! Mai mult, actiunea s-a petrecut cind Zan tocmai era pe punctul sa paseasca in afara terenului. Eliminarea lui Moti nu prea avea cum sa afecteze victoria dinamovistilor, dar datorita Prostiei sale (cu majuscula!), Dinamo va juca, la Bruges, un meci de o importanta covirsitoare fara elementul de baza al unei aparari despre care nu se poate spune ca este chiar „beton armat”.
Precum am spus, inteligenta sau stiinta in joc se capata si poate fi cultivata de antrenori destepti. Cosmin Olaroiu si Mircea Rednic fac parte din aceasta categorie si sint cei mai indrituiti sa-si sfatuiasca elevii sa-si ia creierele cu ei in teren.