Un raport, numeroase riscuri sociale si multa prostitutie mediatica

Unul dintre bancurile clasice din seria Radio Erevan suna cam asa: "Intrebare: E devarat ca Ivan Ivanovici a primit cadou un autoturism? Raspuns: E doar partial adevarat! Nu era masina, ci bicicleta si nu i s-a dat, i s-a luat". Mi-am adus aminte de el vazind cum a fost mediatizat Raportul Comisiei prezidentiale pentru analiza riscurilor sociale si demografice. Cum foarte putini au citi documentul de 350 de pagini sau macar sinteza de 65 de pagini, afirmatie valabila si pentru jurnalistii, cometatorii, politicienii si liderii de opinie care si-au dat aprig cu parerea pe marginea lui zile in sir, impresia generala care ramine se reduce la constatarea ca "Basescu vrea sa legalizeze consumul de droguri si prostitutia". Lucru care, desigur, ar putea sa-i bucure pe unii si sa-i scandalizeze pe altii, dar care risca sa distorsioneze grav mesajul de fond pe care au vrut sa-l transmita autorii raportului.

In realitate e vorba de un material bine inchegat, dens, serios documentat, care incearca nu doar sa identifice unele dintre cele mai importante provocari cu care se confrunta si se va confrunta Romania pe termen mediu si lung, ci sa si propuna posibile solutii sau formule de abordare. Cu siguranta unele solutii sint discutabile, altele nu sint poate viabile, insa chestiunile sint atit de importante, incit merita fara indoiala o discutie serioasa. Si atunci, de ce am asistat doar la o "caricatura de dezbatere"? Pe de o parte, avem de a face cu o manipulare deliberata si concertata. In preajma alegerilor, frontul media ostil presedintelui, adica o buna parte din marile grupuri de presa integrate care apartin unor adversari declarati ai actualului sef al statului, exploateaza orice prilej pentru a-l ataca si discredita pe acesta. Pe de alta, e vorba de o manipulare involuntara, un rezultat direct al lipsei de profesionalism si al superficialitatii caracteristice, din pacate, pentru majoritatea jurnalistilor romani. 

In ansamblul documentului, partea care a stirnit marile controverse si dispute publice nu are doar o pondere redusa ca volum, ci, mai important, nu este prezentata drept o zona de risc majora. Insa, sigur, scoasa din context, chestiunea poate fi bine exploatata mediatic. In mod concret, plecind de la constatarea ca studiile indica faptul ca in anul 2007 numarul consumatorilor de droguri ilegale inregistra o crestere cu 70% fata de anul 1999, se avanseaza una dintre propunerile care au dominat agenda publica timp de citeva zile, obturind orice discutii serioase despre multe alte riscuri sociale majore, potential mult mai grave: dezincriminarea consumului de droguri usoare (nu si a traficului) pentru a aduce la „suprafata" consumatorii. Iar in ceea ce priveste dezincriminarea prostitutiei, al doilea mare cal de bataie din mass media, se spune textual ca „legalizarea sexului comercial (nu si a intermediarilor de servicii sexuale) ar fi o posibilitate de control a bolilor cu transmitere sexuala. Impunerea unei astfel de masuri in absenta unei analize bazate pe experienta altor state si in functie de particularitatile Romaniei ar putea genera totusi efecte nedorite". Altfel spus, se avanseaza cu destula prudenta si retinere o posibila formula de limitare a efectelor nocive ale prostitutiei.

Ambele chestiuni stirnesc in mod firesc controverse. In primul rind pentru ca nu exista date concludente care sa sustina in mod categoric avantajul uneia sau alteia dintre diferitele abordari posibile. In plus, nu e deloc clar ca o formula care functioneaza intr-o tara ca Olanda, de exemplu, e viabila si in alte parti. In al doilea rind, patrundem aici intr-o zona sensibila a moralei publice. Ceea ce inseamna ca in astfel de cazuri nu exista precepte unanim acceptate, ci, ca si in cazul homosexualitatii sau avortului, pozitionarea ideologica e un factor decisiv. 

Problema e ca, dincolo de o discutie potential "spumoasa" pe astfel de subiecte, raportul abordeaza  teme cu adevarat majore plecind de la constatari ingrijoratoare. Si, ceea ce e important, nu o face de pe pozitii politice partizane. De altfel, se incrimineaza explicit din start faptul ca functionarea incoerenta a sistemului de protectie sociala, lipsa unei strategii pe termen lung sint un rezultat direct al proceselor de "fesenizare", "cederizare", "pedeserizare", "aliantizare", in care criteriul competentei nu a contat, fiind aplicat doar cel al fidelitatii fata de partid. „In structura sistemului de protectie sociala au intrat sistematic oportunisti incompetenti care, in plus, au inceput de fiecare data de la «zero» ignorind proiectele anterioare ca fiind proiecte ale opozitiei, ale «celorlalti»" se spune in raport.

Plecind de la acest tip de constatari, deloc surprinzatoare pentru multi dintre noi, dar, in mod semnificativ, mentionate intr-un document asumat de presedintele Romaniei (!), se trec in revista o serie intreaga de chestiuni care ar trebui sa ne dea serios de gindit. Cum ar fi "cresterea numarului de pensionari de la  3,5 milioane in 1990 la peste 6 milioane in 2000 concomitent cu scaderea numarului de salariati de la 8,1 la 4,6 milioane, ceea ce a creat dezechilibre majore in sistemul de protectie sociala. In paralel, o generozitate electorala excesiva a facut ca salariul mediu din spatiu public sa fie cu 50% mai mare decit cel din mediul privat. Mai grav e faptul ca exista grave inechitati atit in ceea ce priveste nivelul salariilor, cit si cel al pensiilor. Asa se face ca „in  economia romaneasca meritul este dat de vechime (care nu inseamna obligatoriu eficienta) si de angajarea la stat".

In prezent, ponderea cheltuielilor cu pensiile se ridica la aproximativ 9% din PIB, iar in Bugetul general consolidat este de peste 26%. Studii credibile prognozeaza ca tari cu o situatie similara cu aceea a Romaniei, precum Polonia sau Ungaria, ar putea ajunge la cheltuieli pentru pensii de 16 – 21% din PIB in 2050. Pentru Romania, care are cheltuieli publice totale de aproximativ 30 – 35% din PIB, a ajunge chiar la acest nivel ar insemna sa aloce jumatate din buget numai pentru pensii, ceea ce este de-a dreptul imposibil. Daca mai luam in calcul si nevoia de ajustare a efortului financiar necesar pentru acoperirea costurilor asistentei medicale, in conditiile in care cu doar 5,5 procente din PIB ne situam pe ultimul loc in Uniunea Europeana la acest capitol (per capita cheltuielile cu sanatatea din Romania sint doar la nivelul de 38 procente fata de cele din Ungaria si avem si cea mai  scazuta densitate a medicilor din UE), ne dam seama la ce  presiuni imense va fi supus in viitor bugetul de stat.

Si lista problemelor cu adevarat grave cu care ne confruntam poate continua. Exista, de exemplu, aproape 100 de mii de copii ai caror parinti sint plecati la munca in strainatate, o provocare sociala majora, pentru ca avem aici un imens rezervor potential de delincventa juvenila si de alimentare a infractionalitatii de termen lung. Sau, locuintele sint in mare parte vechi si de proasta calitate. Mai mult de jumatate sint construite inainte de 1970, iar un sfert sint facute din chirpici! Si aproape jumatate dintre cele terminate intre 1990 si 2002 nu sint racordate la reteaua de apa potabila sau la cea de canalizare.

In fine, un alt subiect sensibil analizat in raport, care in fond afecteaza chiar securitatea nationala, este acela ca perioada de 20 de ani de declin demografic continuu, e drept, mai accentuat in primul deceniu, creeaza si va crea cu atit mai mult in viitor dezechilibre majore in sistemele de educatie, in piata muncii, in sistemul de protectie sociala. In spatiul UE, Romania are cea mai mica speranta de viata la nastere la femei si printre cele mai scazute la barbati, potrivit datelor publicate de Eurostat. Or, o tara cu o populatie imbatrinita si cu o stare precara de sanatate intra intr-o zona de risc major. Pe de o parte pentru ca, in timp ce deficitul de resurse umane, si datorita regresului demografic si datorita migratiei (in prezent 2,5 milioane de romani muncesc in strainatate), are efecte in plan economic, iar pe de alta pentru ca nevoile de resurse financiare necesare pentru asigurarea asitentei medicale si sociale devin la un moment dat, care din nefericire nu e atit de indepartat, nesustenabile.

Chiar si parcurgind aceasta sumara trecere in revista, oricine poate realiza ca mass media ar fi  putut gasi multe teme majore de discutie pe marginea raportului, in afara subiectelor legate de droguri si prostitutie. S-ar putea chiar sugera si o multime de titluri spectaculoase.Pentru asta e insa nevoie de ceva mai mult profesionalism si mai ales de mai multa onestitate.