„Viziunile” primarului Nichita

Primaria din Iasi a fost prima institutie din tara care a finalizat documentatia pentru obtinerea de fonduri europene ca Pol regional de cres­tere. Vestile bune se opresc aici. Cele opt proiecte depuse de Nichita & co. au fost refuzate politicos de autoritati, pe motiv ca nu corespund criteriilor avute in vedere de Uniunea Europeana. Mai exact, realizarea proiectelor nu asigura dezvoltarea intregii regiuni "subordonate" municipiului, asa cum fusese gindita finantarea. Refuzul nu ar constitui un esec rasunator – ne-am obisnuit ca oficialitatile locale sa se plimbe ani intregi pe la Bucuresti pentru o simpla stampila -, daca planul de dezvoltare propus de Primarie nu ar fi de-a dreptul rizibil. In locul unor proiecte care sa conduca la o crestere economica pe orizontala, antrenind dezvoltarea comunitatilor vecine, strategii municipalitatii au venit cu ideea sa mai asfalteze niste strazi prin Nicolina. Aceiasi "experti" au inclus in lista depusa spre finantare extinderea unui camin de batrini, regenerarea urbana a zonei Cuza Voda – Bas Ceaus sau constructia unui pasaj subteran la Fundatie. E de prisos sa spunem ca proiectele enumerate nu sprijina cu nimic localitatile-satelit din zona. Surprinde insa discrepanta enorma dintre "temele" pe care Primaria le avea de facut si rezultatul procesului de "creatie". Si mai surprinde ceva. In mod normal, un asemenea dezacord flagrant s-ar fi tradus prin sanctiuni severe impotriva responsabililor. La Palatul Roznovanu nu s-a gasit nici un vinovat, desi exista riscul ca Iasul sa scape printre degete peste 90 de milioane de euro.

Exemplul de mai sus este simptomatic pentru modelul de dezvoltare propus de actuala administratie locala. Ingredientele "viziunii" sint usor de descifrat din povestea "Polului de crestere". Mai intii, Primaria intocmeste pompieristic citeva proiecte, uitind sa le supuna dezbaterii publice sau macar sa le discute cu partenerii direct interesati. Atunci cind societatea civila este chemata sa-si dea cu parerea, in "sala" ajung doar sustinatori recunoscuti ai primarului, obisnuiti sa dea aprobator din cap. Proiectele trebuie sa aiba citeva caracteristici comune. Unu: sa priveasca realizari perceptibile ieseanului de rind. Sint excluse investitiile in domenii cu un pronuntat caracter teoretic, precum educatia, cultura sau cercetarea. Doi: sa se adreseze unor categorii cit mai largi de cetateni, nediferentiat in functie de taxele platite. Sint astfel descurajate investitiile in sectoarele cu putini angajati, dar care genereaza o valoare adaugata ridicata. Trei: sa fie atasate facil de imaginea primarului. Ideile avind paternitatea "indoielinica" a altor institutii sau personaje "certate" cu municipalitatea sint considerate viciate din start. Patru: lucrurile importante au nevoie de timp, dar demararea lor trebuie facuta in timpul mandatului de patru ani. Nu te poti baza pe imaginatia electoratului din Dacia sau Alexandru cel Bun. Cinci: esecul proiectelor, pentru ca invariabil vorbim in final despre un esec, sa fie pus pe seama unor terti. Cite sanctiuni a dat primarul impotriva subordonatilor responsabili de esuarea unei strategii?

Gestionarea problemei CET si RATP, aniversarea "Iasi 600", strategia "Orizont 2020", imprumutul "Dexia", mediocritatea in care se scalda echipa de fotbal, proiectele Zona Metropolitana sau "Iasi, pol de crestere" se inscriu in tiparul egocentrist de administratie impus de Gheorghe Nichita la Palatul Roznovanu. Un management bun din punct de vedere electoral, dar cu rezultate nefaste pentru oras. Pentru a deveni un primar bun, Nichita trebuie sa uite ca va candida pentru un nou mandat. Sau, mai simplu, sa nu mai candideze.