Copiii, stapinii vilelor din Butea

Vile luxoase. Afaceri prospere. Oamenii din comuna Butea parca au descoperit o comoara nestiuta. Aici, imediat dupa revolutie, satenii au prins valul migratiei catre Europa. De ani buni, tinerii de aici au schimbat mai intii leul pe dolar, apoi pe euro. Numai asa au reusit sa stringa ban cu ban pentru terenuri si case moderne. Asa se justifica infatisarea actuala a comunei Butea. „Peste cel mult doi ani, numarul vilelor va fi la egalitate cu cel al caselor vechi", a confirmat Costel Nastase, primarul comunei Butea. In schimb, majoritatea localnicilor au platit cu virf si indesat experienta de peste granita. Cel mai dureros pentru parinti este atunci cind relatia cu propriul copil are de suferit. Multi gasesc in locul micutului lasat in grija bunicilor un adolescent in toata firea. „Am trait cu senzatia ca am in fata un strain cind m-am intors. Acomodarea a fost destul de dificila in ciuda faptului ca nu am incetat nici o clipa sa ma preocup de soarta baiatului meu. Totusi zece ani isi pun amprenta asupra relatiei parinte-fiu", a recunoscut o mama din Butea. Pina si autoritatile locale au admis ca se impune protejarea copiilor cu parintii plecati in strainatate. Astfel, pentru cei 200 astfel de minori s-a infiintat un consiliu local, care isi propune monitorizarea acestora. Cititi in continuare un material interesant despre paradoxul muncii in strainatate.

„Asa casa nu am putut sa imi ridic in cei 57 de ani pe care ii am"

Nici bine nu treci de castelul de la Miclauseni, ca privelistea intesata de vile una linga cealalta iti ia ochii. Nu poti sa nu te intrebi daca te mai afli pe raza judetului Iasi. Totusi, indicatorul anunta intrarea in comuna Butea. Sa fie un colt de bunastare ratacit? Linia vilelor cu cel putin un etaj situate la orizont nu pare a fi intrerupta decit de razele soarelui. La intrarea in comuna, casele vechi insala aparentele. E de ajuns sa o iei pe una din ulitele comunei si ajungi sa te convingi ca vilele zarite nu sint miraj. Iar acolo unde nu se construieste, caramizile si valatucii de la porti vestesc de casa noua. Or fi descoperit butenii cheia succesului. Insa confesiunile celor care locuiesc in astfel de case nu sint decit marturia unei „averi" cistigate prin multi ani de truda in strainatate. „Pentru o casa aici, copilul meu a platit cu singe. Prima data a incercat sa plece fara forme legale in strainatate. Dupa doua saptamini, s-a intors cu picioarele pline de rani si bolnav, ca o luna nu s-a mai ridicat de la pat. Odata ce s-a facut bine, baiatul a mai muncit un an, a strins banii necesari si a plecat cu acte in regula", spune Filipina Damatar, care supraveghea din gradina constructia unei vile de toata frumusetea pentru fiul plecat de opt ani in Italia. Din cei zece copii, femeia mai are doar doi in tara. „Dupa ce a plecat baiatul cel mare, dusi au fost mai toti. Aici nu e de trait. Asa casa nu am putut sa imi ridic in cei 57 de ani pe care ii am. Insa in opt ani de munca in Italia, cu banii strinsi intelegi ceva", a recunoscut femeia. In schimb, dorul de mama nu poate fi stavilit nici macar de multumirea reusitei financiare. „De sarbatori e cel mai greu. Ne auzim la telefon, dar nu e acelasi lucru. Trist e ca, in afara de cel mare, nu stiu daca ceilalti se mai intorc. Si-au facut acolo o viata, au luat si copiii la ei. Nu cred ca mai este loc de Butea in viata lor", a vorbit resemnata Filipina Damatar. Aceasta a povestit ca a fost si ea in vizita o luna pe meleaguri italiene, dar a recunoscut ca nu i se potriveste viata de acolo. „In vizita ma duc oricind, numai sa nu imi ceara sa ma despart de casuta si animalele mele. Le-am inteles visul. Dar eu din Butea nu ma dau plecata decit moarta", a mai spus femeia. La rindul lor, si alte mame merg zilnic la biserica si se roaga pentru bunastarea fiilor plecati. „Baietii mei sint plecati de sase ani in Spania. Nici nu au apucat sa isi intemeieze o familie. Dar o sa aiba timp pentru asta cind se intorc. Ma rog sa ii tina Dumnezeu sanatosi. Nu stiu cit o sa mai poata hamali asa", s-a intrebat nelinistita Ecaterina Damatirca, in virsta de 59 de ani.

Primarul: „Peste 80 la suta din tineretul comunei se afla la munca in strainatate"

Altii au incercat chiar sa inmulteasca in Butea banii cistigati in strainatate. Satenii au exemplificat cazul unui barbat care si-a deschis magazin alimentar si doua mori. Altul duce o viata indestulata dupa ce cu banii munciti in Spania si-a deschis o firma de constructii. „Peste 80 la suta din tineretul comunei se afla la munca in strainatate. Pina si oameni de virsta a treia au trecut de conceptiile vechi si au inceput sa plece. Din acest motiv spun ca standardul de viata va fi altul peste citiva ani. Iar comuna va arata cu totul altfel. In cel mult doi ani, numarul de vile noi va fi la egalitate cu cel al caselor vechi. Numai de la inceputul anului am acordat 30 de autorizatii pentru ridicare de vile", s-a mindrit Costel Nastase, detinator la rindul sau al unei vile cu piscina.

Foarte putini copii se pot mindri ca parintii lor sint acasa

Rudele ramase acasa au de infruntat zilnic un dusman comun. Dorul fata de cei plecati mistuie sufletul butenilor. Cei mai afectati de miile de kilometri distanta sint adolescentii. Scoala din Butea nu este altceva decit o suma de copilarii fara de parinti. Spre exemplu, dintr-o clasa de 30 de elevi, doar cinci glasuri razlete recunosc ca nu au parintii plecati departe. In loc de un gest tandru sau o vorba buna, acestia isi primesc lunar „rasplata" pentru cumintenie sub forma de euro. „Parintii ne trimit lunar bani pentru haine, mincare si ce ne mai trebuie. Dar ne este atit de dor sa ii avem acasa…", spune Petronela, o fetita de zece ani care are parintii plecati in Italia de mai bine de un an. Aceasta impreuna cu sora ei, Iuliana, in virsta de 14 ani, locuiesc la bunici. „Am grija sa nu le lipseasca nimic, ma straduiesc sa le fie bine. Cind nu ma mai inteleg cu ele, le mai si urechesc. Dar sa stie ca nu le vreau raul", zice bunicul acestora, Petrut Martinica (foto sus medalion), de 62 de ani. Aparent, nepoatele recunosc ca traiul cu bunicii nu le aduce probleme. „Dar nu e la fel ca atunci cind era mama. Cu ea puteam vorbi altfel. Bunicii se ingrijesc sa fim sanatoase si sa invatam bine la scoala. Iesirea cu prietenii e un pic mai greu de inteles pentru bunici", recunoaste Iuliana, aflata in clasa a VII-a.

Comitet satesc pentru copii cu parintii plecati in strinatate

De altfel, problemele copiilor cu parintii plecati in strainatate au fost luate in vizor si de autoritatile locale. Practic, cei de aici au format un comitet pentru protejarea acestor copii la initiativa directoarei scolii din comuna, Greta Predoi. „Acest comitet a fost infiintat in cursul anului scolar 2005-2006 si asta din cauza numarului mare de copii care cresc in absenta parintilor. In decembrie anul trecut, nu mai putin de 200 de copii aveau unul sau ambii parinti plecati in afara", a precizat prof. Greta Predoi. Pentru a preveni tulburarile de comportament, s-a infiintat un astfel de comitet din care mai face parte primarul, preotul, asistentul social, medicul de familie si un reprezentant al Politiei. „Nu putem spune ca pina acum s-au inregistrat cazuri de copii problema. Am observat ca elevii cu parintii plecati au tendinta de a deveni melancolici si le scade atentia pentru invatatura. Au fost si citeva cazuri izolate de violenta intre elevi sau violenta verbala fata de rude. Dar aici vorbim despre elevii din clasele a IX-a si a X-a, care au un nivel de educatie mai scazut decit media", a mai completat prof. Predoi. Astfel, prin intermediul acestui comitet, se incearca si atragerea de fonduri pentru diminuarea regresului scolar in rindul elevilor cu parintii aflati la munca in strainatate. „Chiar in luna mai vom depune un proiect in acest sens pentru a atrage fonduri in vederea realizarii de ore suplimentare in cursul weekend-ului. Si aici vom include nu numai activitati scolare, ci si excursii sau alte modalitati educative de petrecere a timpului. Am constatat ca astfel de copii devin mai comunicativi si isi recapata interesul fata de actul didactic", a incheiat prof. Predoi.

10% dintre copiii din judetul Iasi, lasati de parinti in grija rudelor

Peste 9.000 de elevi duc dorul parintilor plecati in strainatate. Asta potrivit unui studiu realizat de Inspectoratul Judetean Scolar (ISJ). Cifra inaintata de ISJ reprezinta aproximativ 10% dintre elevii judetului. Dintre acestia, 5.700 sint din oras, restul de 3.300 locuind in zone rurale. In acest context, psihopedagogii au trasat si profilul copilului lasat acasa de iesenii dornici sa cistige mai multi bani peste granita. Lasati de cele mai multe ori in grija bunicilor sau a altor rude, copiii in cauza devin apatici. „Avind o personalitate necristalizata si o nevoie continua de afectiune, la copiii care provin din aceste familii apar, si in functie de virsta, tulburari de somn, ostilitatea verbala, tendinta spre agresivitate sau trecerea de la o stare la alta", a rezumat Camelia Gavrila, sefa ISJ Iasi.