Podgorenii isi pling recoltele

Pe drumul E 85, intre Cotesti si Timboiesti, pe ambele parti au aparut, de la debutul campaniei de recoltare a strugurilor, grupuri mai mult sau mai putin organizate de comercianti de struguri si vin. Acestia ofera amatorilor, pentru preturi care acum nu depasesc 4.000 lei, ultimii struguri de vin, ambalati in saci de plastic. In mai multe cazuri, mustul care umple pina la jumatate sacul este cea mai buna dovada a celor citeva zile care au trecut de cind a fost culeasa recolta. Pe soseaua europeana, de la Timboiesti pina la Urechesti, amatorii de vinuri din alte judete se opresc sa negocieze pe marginea drumului cu podgorenii. Pretul este orientativ, pentru ca la o negociere mai serioasa se poate obtine pretul minim practicat. Preturile nu acopera nicidecum cheltuielile producatorilor, dupa cum se pling acestia. In plus, oamenii spun ca a mai trecut o toamna fara sa aiba o piata amenajata special.
Viticultorii vrinceni au finalizat, cu mici exceptii, culesul strugurilor. Ar mai fi de cules citeva hectare de struguri de vin. Acest an agricol a adus podgorenilor vrinceni productii de 8,4 tone la hectar pentru strugurii de masa si de 8,7 tone/ha pentru cei de vin. Cifrele reprezinta o medie buna comparativ cu alti ani. Desi cantitativ productia a fost aproape dubla comparativ cu 2003, calitatea strugurilor a lasat de dorit, ca si preturile de altfel. Cauzele au fost discutate si la simpozionul pe probleme viticole desfasurat cu prilejul Festivalului Viei si Vinului. Exploatarea bazata pe criterii neeconomice, caderile de grindina si atacul daunatorilor sint doar citeva dintre ele. Ion Marin, directorul Directiei pentru Agricultura si Dezvoltare Rurala Vrancea, aprecia ca „din punct de vedere calitativ, strugurii nu au acumulat mai mult de 170-180 g/l”, ceea ce inseamna destul de putin pentru un vin de calitate superioara. Continutul redus de zahar a reprezentat un motiv in plus pentru pretul scazut practicat de procesatori. Afirmatiile directorului Ion Marin sint intarite de ceea ce declara oamenii. „Anul acesta nu am baut nici un pahar de must. Strugurii au fost acri. Inainte mustul era lipicios, dar anul asta e apos. Nu a fost soare cind trebuia”, ne-a spus o podgoreanca din Urechesti.
Campanie electorala pe seama necazurilor
De obicei, dupa experienta viticultorilor, ciclul de productie se repeta cam din cinci ?n cinci ani, in sensul ca doi ani sint de productie slaba, doi sint cu productie medie si numai unul cu productie foarte buna. Un an cu mana sau cu grindina ?l lasa pe taran cu pierderi pe care le
recupereaza abia ?n anul cu productie foarte buna. Anul acesta,
cind au crezut ca-si vor scoate banii pierduti in anii trecuti,
viticultorii s-au vazut nevoiti sa-si vinda munca pe mai nimic, la jumatate de pret fata de anul trecut. In urma cu citeva saptamini, probabil intr-un elan electoral, Marian Oprisan i-a chemat pe principalii procesatori la sediul Consiliului Judetean pentru a le cere sa mareasca pretul de achizitie cu 1.000-1.500 de lei. Oprisan a dorit atunci sa dezminta zvonurile potrivit carora marii procesatori au facut o intelegere, cu complicitatea autoritatilor, pentru a-i pacali pe tarani. Cu toate ca pesedistii si-a facut publicitate, principalii achizitori de struguri nu au marit pretul nici macar cu 100 de lei. Procesatorii au sustinut ca ofera preturi doar in functie de calitate si nu de interesele politice ale partidului de guvernamint. „Ce pot sa va spun este ca la Vincon strugurii se platesc in functie de calitate. Am stabilit un minim 153 grame de zahar la kilogramul de struguri, din care sa obtinem un vin de minim de 9 grade, ca sa-l putem da cit de cit pe masa consumatorului. Este un an foarte dificil pentru viticultura, dar noi avem un stoc de vin important de anul trecut. Sint vinuri de calitate si incercam, prin anumite tehnologii, prin ansamblari din cei doi ani, sa mergem pe piata cu vinuri bune. Raftul nu te iarta! Daca nu mentii calitatea il pierzi si daca-l pierzi cu greu mai intri. Nu ne permitem sa facem nici un rabat de calitate”, a declarat Georgel Costache, director
general la SC Vincon SA Focsani. Procesatorii au declarat ca, intr-un mediu concurential, nimeni nu-si permite sa ofere preturi de protectie sociala.
Taranii asteapta resemnati un client mai bun
La intersectia dintre E 85 si drumul care duce catre podgoria Cotesti se aflau citeva carute incarcate cu saci de struguri oferiti la vinzare. Prezenta unui potential client a inviorat atmosfera. Negustorii s-au apropiat de marfa, care mai de care, pentru a o lauda: „Toata e numai Feteasca. E buna, are zahar de iese un vin trasnet… Sint ultimii struguri din vie, ca in rest am terminat culesul”, ne imbie Ionel Avramoiu din Cotesti. La cei 55 de ani pe care-i are, singura ocupatie este munca viei pe care o detine – circa un pogon. Este, de fapt ar trebui sa fie, si singura sursa de venituri pentru ca nu beneficiaza de nici un fel de pensie sau ajutor de la stat. Anul acesta, podgoreanul a mers in mai multe locuri pentru a-si valorifica productia. Peste tot a obtinut acelasi pret: cu doua, trei sute amarite peste cei patru mii de lei pe care i-au oferit majoritatea procesatorilor, respectiv fostele MAT-uri si IAS-uri. La sosea, el spera, ca toti ceilalti, sa gasesca un client ca sa-i ofere un pret mai bun. Intrebat de promisiunile facute de oficiali din administratia judeteana de a interveni pentru ridicarea pretului la struguri, Ionel Avramoiu raspunde amarit: „Nu ne-a dat nimeni nimic. Ce sa ne dea? Au jucat teatru ca la Nottara. Tot noi am ramas pacaliti”. Intrebat daca va mai munci via anul viitor, omul a raspuns resemnat: „Ce sa fac, sa o las sa se usuce?”
Ultimii struguri…
Putin mai incolo pe E 85, la Urechesti, familia Costea a lucrat in jur de 5 hectare impreuna cu fii si nepotii. Batrinii sint trecuti de 70 de ani, dar s-au obisnuit cu munca viei, chiar daca aceasta mai renteaza sau nu. Nepotii au sperat sa agoniseasca ceva din munca celor 4 hectare in acest an, dar abia au reusit sa-si acopere cheltuielile. Oamenii au scos putin peste 30 de milioane de lei la un hectar, in conditiile in care munca i-a costat mult mai mult. „Numai o stropitura ne-a ajuns la 10 milioane. La Riesling am dat si sapte stropituri. Munca noastra nu am mai socotit-o”. Pentru a suporta cheltuielile cu culesul, batrinii Costea s-au imprumutat pina la pensie. Acum, la final, se chinuie sa vinda recolta pentru a-si mai scoate din banii investiti. „Ce sa fac maica, sa o las pirloaga?”, ne-a intrebat la Eugenia Costea cind am intrebat-o daca o va mai putea lucra via anul viitor. „Asa sintem noi invatati sa muncim si sa nu ne dea nimeni nimic. La arabil s-a mai dat cite ceva bani, dar la vie nimic. Speram sa vie un guvern mai bun sa ne ajute si pe noi cu ceva”, ne-a spus Ion Panait, un alt podgorean din Urechesti. Laolalta cu producatorii se regasesc la finalul campaniei de recoltare si multi care au preferat sa mearga „pe urma” pentru a culege ceea ce a mai ramas uitat pe butuc. Pentru acestia, in general saracii satelor, pretul nu reprezinta echivalentul real al muncii prestate, dar chiar si ei recunosc ca „au fost vremuri mai bune. Anul trecut, chiar daca nu prea a fost productie, a fost pretul bun si am cistigat si noi mai bine”, asa cum a declarat unul dintre ei, preferind sa-si pastreze anonimatul. Pe soseaua E85, podgorenilor li se ofera si sansa sa schimbe vinul cu alte produse, cum ar fi porumbul sau cartoful. Decit sa li se strice marfa, oamenii accepta si trocul, in special cu cartofi. (Gabriel SAVA)