Primarul Mircea Spinu face a doua „nationalizare”

Intr-o comuna bogata ca Homocea, orice satean isi doreste sa fie primar. Gospodari din tata in fiu, homocenii nu s-au multumit doar sa-si munceasca pamintul ci au crescut si cirezi intregi de vite sau turme de oi. Pe vremea lui Ceausescu, din taierile ilegale s-au facut bani frumosi. Atit adjudenii, cit si alti vrinceni, mai fricosi sa-si taie propriile vaci din grajduri, preferau sa vina aici, unde gaseau de la semi-carcase pina la cel mai apetisant muschi file. Cinstiti sau nu, imbogatiti din afaceri legale sau mai putin, homocenii din centrul comunei au astazi case una si una. Etniile s-au amestecat intr-un mod fericit, demn de invidiat de orice program international de reintegrare sociala. Cine-i gospodar, se cunoaste. Sta toata familia, streasina linga streasina, casa linga casa. Sint acolo cu totii, cu fiii si nepotii, cu catel si purcel, in casele ochioase din centrul comunei. Asa a inceput batalia pentru terenul din buricul Homocei, in care este implicat primarul pesedist Mircea Spinu.
Chiabur ciomagit pentru tiribombe
Constantin Ivan a cumparat in anul 1938 trei hectare de pamint de la Ion Niculescu Dorobantu, un mosier plictisit de viata la Homocea, care s-a mutat in Bucuresti. Terenul cu pricina se numea „livada”, dar locul era napadit de balarii. Cumparatorul era pe atunci casier la Primarie si, impreuna cu oficialitatile, a inceput sa aduca bilciul in comuna, cu tiribombe si lanturi, cu tot ce credea el ca trebuie facut pentru sarbatorile din comuna. Istoria i-a „condamnat” achizitia, omul fiind nevoit sa accepte orice pentru a-si scapa pielea, in calitate de „chiabur”. Astfel, neacceptind sa i se ia terenul, Constantin Ivan, dupa o bataie buna, cu un resteu de jug, a trebuit internat intr-un spital din Tecuci. Dupa incident, i-a aparut in registrul agricol de atunci doar 0,77 ha de teren in loc de trei hectare. In timp insa lucrurile au ajuns pe fagasul normal. Astfel, in anul 1992, in calitate de consilier al fostului primar Octavian Bunghiuz, fiul acestuia, Dumitrache Ivan a putut sa-si revendice proprietatea, conform Legii nr.18/1991. Din totalul terenului, i-a fost reconstituit doar 0,56 hectare. Cealalta suprafata, neputind fi justificata cu acte, nu i-a fost reconstituita.
I-a lasat comunei moara si dispensarul veterinar
Intre timp, pe terenul cu pricina sint acum amplasate obiective importante ale centrului comunal. Astfel, pe unul dintre loturile terenului revendicat, de 0,10 hectare, se afla moara comunei. Pe altul, de aceeasi dimensiune, este in prezent Dispensarul Veterinar Homocea. Stranepotul-revendicator, Ionel Ivan, fiul lui Dumitrache Ivan, a spus: „bine, am inteles, nu pot sa iau inapoi pamintul pe care sint bunuri atit de importante pentru consatenii mei” si a acceptat sa i se dea macar restul de teren, in acelasi loc. Astfel, Dumitrache Ivan, ca mostenitor al defunctului Constantin Ivan, face o cerere de reconstituire a dreptului de proprietate conform Legii nr. 1/2000, pentru suprafata de „0,60 hectare teren arabil” si reducerea legala de 10%. Cererea a fost inregistrata pe 15 ianuarie 2001, sub numarul 252. In cererea cu pricina, petentul mentioneaza ca terenul este liber si ca nu sint prevazute detalii de sistematizare pentru aceasta suprafata.
Patrimoniul public, votat pe „nv”
Primarul Mircea Spinu, insa, pe 3 iunie 2001, propune includerea terenului cu pricina in domeniul public. Propunerea este votata in unanimitate de catre consilierii locali, si se consfinteste printr-o hotarire. Procesul-verbal al sedintei Consiliului local din data respectiva arata ca trecerea terenului in domeniul public a fost facuta fara ca participantii la sedinta sa stie precis ce voteaza. Materialele sedintei nu au fost oferite spre consultare consilierilor, pe motiv ca „xeroxul este defect”. In consecinta consilierii au fost indrumati sa le consulte ulterior, la sediul Primariei. La cererea de reconstituire, Primaria ii raspunde petentului Dumitrache Ivan ca nu se poate reconstitui dreptul de proprietate pentru suprafata solicitata, deoarece „la nivelul comunei nu exista teren disponibil”. Pe de alta parte, Primaria Homocea motiveaza ca terenul solicitat face parte din domeniul public al comunei, „unde este piata agro-alimentara si se desfasoara de 100 de ani bilciul anual”. Tot din motivatiile refuzului Primariei de retrocedare, prin semnatura primarului Mircea Spinu, terenul cu pricina „este afectat de detalii de sistematizare, privind instalatiile de gaz metan”, iar „Scoala Generala Homocea se va extinde cu inca sase sali de clasa, cu finantare de la Banca Mondiala”.
Piata sau maidan?
Piata agro-alimentara din centrul comunei Homocea inseamna de fapt citeva tarabe din BCA, inghesuite claie peste gramada intr-un colt. Acestea sint carate de cite ori este nevoie, de catre vreun vinzator ambulant, acolo unde se hotaraste sa-si aseze marfa. Terenul este napadit de scaieti si nu exista nici macar vreo ciusmea sau alta sursa de apa curenta. In aceste conditii, cum sa obtii autorizare sanitara de functionare, chiar si pentru cea mai mica piata agro-alimentara?
Cit priveste investitiile publice pe terenul cu pricina, la momentul respectiv, nici bugetul local al comunei si nici bugetul judetean nu prevazusera nici un ban pentru reabilitarea alimentarii cu apa a comunei, cu atit mai mult pentru instalatii de gaz metan. In acelasi timp, inca trei sateni din comuna au cerut reconstituirea dreptului de proprietate tot in punctul „livada”, iar terenurile respective au fost primite de proprietarii indreptatiti.
„Mosia” primareasca „a lu’ tata”
Vazind motivatiile Primariei, Prefectura Vrancea a hotarit sa-i acorde revendicatorului despagubiri banesti. Nemultumit ca nu-si primeste terenul, stranepotul actioneaza in instanta Comisia de aplicare a Legii nr. 1/2000 a Primariei Homocea si Comisia Judeteana de aplicare a Legii nr. 1/2000 a Prefecturii Vrancea. Desi primise o somatie de la Executorul judecatoresc Gelu Coman sa nu intreprinda nimic atita timp cit terenul era in litigiu, primarul Mircea Spinu ii da dispozitie verbala viceprimarului Nicolae Ionescu, pe data de 19 noiembrie 2003 sa ia citiva oameni angajati temporar pe perioada toamna-iarna si sa mute gardul Scolii Generale pe terenul in litigiu. „Nu am avut de ales. Au venit cei de la Directia de Sanatate Publica Vrancea si mi-au cerut sa maresc curtea scolii pentru ca altfel nu-mi aproba autorizarea de functionare sanitara”, isi motiveaza primarul Mircea Spinu, dispozitia.
Gogorite „primaresti”, demascate
Biroul de presa al Directiei de Sanatate Publica Vrancea infirma insa declaratia primarului, prin adresa nr. 11484 din 26 noiembrie 2003, precizind ca „nu s-a efectuat nici un control din partea responsabililor cu igiena scolara pentru constatarea conditiilor pentru autorizare, ultimul control fiind efectuat in data de 12 noiembrie 2003”. Referindu-se la avizul de constructie a celor sase noi sali de clasa, Directia de Sanatate Publica Vrancea nu inregistrase nici o cerere pina la data respectiva si nici nu primise documentatia necesara din partea scolii.
Atit reprezentantul Inspectoratului Scolar Judetean, inspectorul coordonator Paraschiv Macrineanu, cit si cel al proiectantului noii cladiri, Costel Tomulescu de la SC Cert Prodex, sustin ca nu au avut observatii de la nimeni referitor la vreo curte mai mare pentru elevii scolii din Homocea. La propunerea Judecatoriei Adjud, au venit la fata locului si expertii Virgil Mocanu si Ionel Bratu care au constatat ca pe terenul in litigiu se construia in mod nejustificat un gard de catre citiva muncitori, „la propunerea Primariei”.
Vointa „primareasca”, mai presus de lege
Intrebat de ce nu vrea sa-i dea homoceanului proprietatea inapoi, primarul Mircea Spinu ne-a raspuns categoric: „nu vreau si nici nu pot. Am vrut sa-i dau ceva teren acolo si l-a refuzat. E domeniu public si eu sint tras la raspundere. Sa ia banii daca nu-i convine!”.
Procesul de la Judecatoria Adjud si-a urmat cursul si, pe 19 decembrie 2003, s-a pronuntat sentinta civila care acorda cistig de cauza reclamantului Ionel Ivan. Sentinta obliga Primaria comunei Homocea sa reconstituie dreptul de proprietate asupra terenului in litigiu, iar printr-o ordonanta presedintiala inaintata Judecatoriei Adjud, Ionel Ivan cere automat in alt dosar Primariei, desfiintarea gardului. Nemultumit de hotarire, primarul Mircea Spinu are de gind sa atace sentinta fie prin apel la Curtea de Apel Galati, fie prin recurs la Curtea Suprema.
Happy-end homocean
De ce a ajuns primarul Mircea Spinu sa se opuna vehement acestei reconstituiri de teren? Unii spun ca primarul ar fi promis locuri de casa pe terenul cu pricina, la intelegeri „comisionate”. „Pretul pietei” ar fi de 10 milioane lei, de fiecare lot de casa acordat chiar si pentru cei mai defavorizati homoceni. Altii nu se mai mira de nimic, pentru ca stiu bine ca primarul mai are case si apartamente prin Adjud si Bucuresti.
„Eu am inceput sa adun actele bunicului prin 1999, la indrumarea primarului care mi-a spus ca, daca aduc actele, imi da terenul. Am cheltuit milioane doar cu drumurile si copiile actelor de prin arhive. Banuiesc ca mi-a pus piedici pentru ca nu ne-am inteles la «multumiri»”, considera reimproprietaritul. Evident, primarul, profesor de filosofie, neaga o asemenea „intelegere”.
Partea buna a lucrurilor este ca noua situatie juridica a terenului cu pricina nu schimba cu nimic derularea investitiilor din comuna. In ciuda „matrapazlicurilor primaresti”, finantarea Bancii Mondiale pentru construirea celor sase noi sali de clasa nu se intrerupe, dupa cum ne-a precizat directorul proiectului de Reabilitare Scoli, Nicolae Postavaru, reprezentantul Bancii Mondiale la Bucuresti. Comunitatea are de cistigat indiferent de cit de lacom este gospodarul care o „pastoreste”. (Doina DAMIEAN)