SCOALA – RUINA

Fosta scoala a Odobestiului, singura de altfel din oras, a ajuns adapost pentru ciini si motel al vagabonzilor, deopotriva. Cladire cu nivel, de care-si amintesc inca cu emotie veteranii orasului, amplasata in imediata vecinatate a centrului de plasament, s-a transformat in numai un an de zile intr-o ruina. Aproape toate geamurile au fost sparte. Din interior, s-a furat aproape tot. Un baiat, locatar in zona, ne spune convingator ca paznicii au avut grija sa vinda din incinta cam tot ce se putea. Au mai ramas totusi niste banci, ca prin minune, si un capat de tabla, pe care si-au incercat unii talente diverse.
Atita spatiu irosit. Lasat in paragina, in asteptarea unor fonduri de reabilitare, cind, cu investitii minore si usoare urme de spirit gospodaresc s-ar putea crea un loc de vis pentru multimea de necajiti ai orasului, un spatiu de petrecere a timpului liber pentru copii, un nou local al spitalului, orice. Liceul teoretic nu mai are nevoie de el de vreme ce l-a instrainat, in baza unui protocol, centrului de plasament. Odata cu desfiintarea acestui centru, in decembrie anul trecut, cladirea n-a mai fost de nici un folos pentru copii institutionalizati, mutati in apartamente. Ambele cladiri, vecine, sint goale. Cea a centrului de plasament inca este in stare functionala, insa nu pentru multa vreme daca se uita de ea cum s-a uitat si de localul scolii. Cu greu l-am gasit ieri pe administratorul Joghiu sa ne lamureasca ce-i cu cladirea scolii. „Pai, ce sa fie. Nu vedeti? Asta e. A fost a noastra, nu mai e, nu ne mai trebuie”, ne-a raspuns sec administratorul.
Paznici, nici urma. Doar o haita de catei, imprastiata in toata curtea ne-a primit, deloc ospitalieri, sa vedem localul. Curtea interioara se intinde pe o suprafata demna de invidia conducerii scolilor focsanene. Mai exista insa citeva fiare care amintesc de terenul de sport si groapa de nisip.
Directorul Spitalului, Ion Rusu, spune ca a facut demersuri pentru a dobindi acest spatiu pentru a muta saloanele, insa n-a avut succes. Consiliul Local prefera sa-l tina in paragina. Sau adapost pentru nevoiasii care n-au unde-si pune capul peste noapte. Sirmele care inchid usile, in locul unor yale sau a unor lacate sanatoase, le poate desprinde si un copil. Si multi o fac, cautindu-si de joaca printre ruine. (Cristina LAZARIN)
Scoala decupata din Evul Mediu
satui de aminarile autoritatilor judetene, satenii din Mahriu s-au apucat sa faca singuri scoala pentru cei 40 de copii din sat. cu doar 48 de ore inainte de inceperea cursurilor, scoala este departe de a fi gata. fara nici un ajutor de la judet, satenii au construit scolita asa cum s-au priceput. casuta nu are curent electric, iar materialele didactice lipsesc cu desavirsire. cind au vazut conditiile din sat, citiva invatatori au fugit mincind pamintul
Peste 40 de copii din Mahriu, sat al comunei Poiana Cristei, nu stiu daca vor incepe scoala luni, odata cu colegii lor. Satul, uitat de lume si de sefii judetului, isi duce existenta in conditii asemanatoare cu cele din Evul Mediu. Drumul inglodat in noroi este accesibil doar cu caruta, pe jos sau cu masini de teren 4X4. Scoala din lut, in care ar trebui sa invete copiii, este departe de a fi finalizata. Ieri, oamenii care au incetat sa mai spere la ajutorul autoritatilor, lipeau de zor peretii scolii si habar nu aveau daca luni, de 15 septembrie, va veni un invatator sa predea copiilor din satul lor. „Ar insemna sa mintim daca spunem ca scoala va fi gata pina luni. Pentru doua saptamini, elevii vor invata intr-un alt spatiu si vom da batai cu lucrarile ca sa terminam totul. Mai avem nevoie de var, vopsea, trebuie sa facem podelele, sa aducem inapoi mobilierul. Timp de doua saptamini o sa-i bagam la caminul cultural si o sa invete acolo, in schimburi. Era prea darimata cladirea si am decis sa o facem de la zero cu forte proprii”, a declarat Niculaita Ilinoiu, viceprimarul comunei Poiana Cristei. Edilul, incaltat in cizme de cauciuc, a facut toata vara naveta pe jos, cu geanta in spate, pentru a coordona lucrarile.
Satui de promisiuni si aminari, satenii s-au aratat mult mai interesati de educatia copiilor lor decit autoritatile judetene sau Ministerul Educatiei. Intrucit scoala satului statea sa se darime, la sfirsitul lunii iunie, localnicii au decis sa o repare in „regie proprie”. Cum structura de rezistenta a vechii cladirii, inaltata din chirpici si birne, cedase dupa mai bine de jumatate de secol de folosinta, parintii din Mahriu si-au sumetecat minecile si s-au apucat de facut scoala. Potrivit unei evaluari facuta anul trecut de Inspectoratul Scolar Vrancea, scoala cu clasele I-IV din satul Mahriu avea structura de rezistenta afectata in proportie de peste 70 la suta. „Partea din spate se ingropase in pamint. Prima data am vrut sa refacem numai peretele din spate dar lemnul era atit de putred incit piriia din toate incheieturile. Era tragedie aici, ca mai avea putin si se darima pe copiii. Ca la Word Trade Center… Ne omora si invatatorul si copiii, ne-a spus Andrei Fitu, unul dintre parintii care lucra la constructie. Intrucit nu au avut la dispozitie prea multi bani, oamenii au facut o scoala dupa puteri. Singurele materiale de constructii au fost lutul amestecat cu paie si balega de cal, lemnul, plus materiale refolosite de la vechea constructie. Deocamdata, in scoala din Mahriu nu sint banci, pupitre, table sau perdele. Dar, dupa cum a declarat viceprimarul Ilinoiu, pentru reconstructia scolii nu s-a folosit nici un ban de la buget, toate lucrarile fiind facute cu ajutorul oamenilor din sat si a beneficiarilor Legii venitului minim garantat. „Doar cuiele le-am luat de la buget”, a spus viceprimarul. Scoala are doua sali de clasa, un hol minuscul si o „minicancelarie” pentru cei doi ipotetici invatatori care vor veni la Mahriu. Satenii vor pune mina de la mina si vor sa predea cladirea „la cheie”, cam in doua sptamini. Dupa cum muceau ieri, se pare ca vor reusi. „A uitat si Dumnezeu de noi, caci traim in conditii tribale. Pe vremea lui Ceausescu am fost propusi pentru dezafectare. Acum sintem ultimii lasati de pe planeta. Conducerile astea ne-au lasat de tot. Ne-am apucat singuri de treaba. Daca am trait noi rau, macar sa traiasca mai bine copii nostri”, a spus Emil Faraoneanu, un alt gospodar din Mahriu. Gina Budeanu are 7 ani, iar de luni ar trebui sa mearga in clasa I-a. Ca in fiecare an, copii nu stiu cine le va fi invatatorul. Daca tot nu i-au mai siciit cu bani de la buget, satenii spera ca autoritatile de la judet sa se preocupe macar de angajarea celor doua cadre didactice care sa le invete copiii carte. Scoala si-au facut-o singuri! Iar prin acest gest le-au batut obrazul autoritatilor judetene. Celor care se ocupa de viitorul copiilor, cei care impart banii publici, ar trebui sa le crape obrazul de rusine. Si ar trebui sa ia exemplu de la taranii din Mahriu. (Violeta DINU)