Ultima zi cu cascheta

Pentru 14 politisti din Inspectoratul Judetean de Politie astazi este ultima zi in care mai intra in unitatea in care au lucrat zeci de ani in calitate oficiala. Conform Ordinului Ministrului de Interne Ioan Rus, ei si-au depus, in urma cu circa o luna, dosarele de pensionare, iar ieri le-a venit decizia prin care sint trecuti in rezerva. Printre politistii care vor trece, de astazi in rezerva, se numara colonelul Gheorghe Ivu, adjunct la Politia Municipiului Focsani, colonelul Petru Ioan Dibus, fostul sef al IPJ Vrancea, seful Politiei Municipale din Adjud, colonelul Gheorghe Melinte, locotenent colonelul Vasile Mocanu, ofiter specialist la Ordine Publica si colonelul Mircea Lupu, fost sef al Politiei Municipiului Focsani.
Locul ramas vacant prin pensionarea colonelului Ivu va fi ocupat, cel mai probabil, de catre maiorul Gheorghe Negoitescu, iar scaunul de sef al Politiei din Adjud va fi ocupat, pina la organizarea concursului, de catre adjunct, capitanul Ionel Bitca.
Cariera cladita prin truda
Inceputul carierei colonelului Gheorghe Ivu se pierde in timp. Aproape ca nici nu-si mai aminteste cind a pus prima data piciorul in Politie. Timp de 33 de ani, a facut acelasi lucru. A pornit de jos, avansind an de an. Primii ani de politist i-a trait la Biroul Politiei Transport Feroviar, la Marasesti, dupa care a fost mutat ca ofiter operator de sector. Din anul 1975 pina in anul 1980 a lucrat la Biroul de Cercetari Penale, in 1977 fiind promovat ca sef al biroului amintit din cadrul Politiei Municipiului. Din prima zi a anului 1988 a devenit sef la Biroul Judiciar din cadrul Politiei Municipiului, dupa care, la 1 mai 1988 a ajuns, tot prin concurs, sef la biroul similar din cadrul IPJ. Incepind cu data de 1 septembrie 1992 a fost numit loctiitor al inspectorului sef al IPJ Vrancea. Scaunul de adjunct al Politiei l-a pierdut, fara nici o explicatie, in anul 1997. "Simbata, in ajunul Craciunului, am primit un telex prin care se spunea ca am fost eliberat din functie, in locul meu fiind numiti doi adjuncti noi. Am fost mirat, pentru ca nu s-a facut nici un control inaintea acestei eliberari din functie. In plus, in urma cu citeva saptamini se facuse un raport catre Bucuresti, in care colegii solicitau mentinerea mea in scaunul de adjunct al IPJ", isi aminteste colonelul Ivu. Din 1 februarie, colonelul Gheorghe Ivu a ocupat tot un scaun de adjunct, de data aceasta al Politiei Municipiului, de unde, de altfel, si iese la pensie.
Detaliul, cheia succesului in anchete
Munca de politist nu este deloc atit de simpla pe cit pare. Atuul in reusita este spiritul de observatie si atentia la detalii. Orice detaliu, cit de insignifiant la prima vedere, poate fi cheia rezolvarii unui caz. De asemenea, fiecare infractor are o slabiciune, care trebuie speculata cu orice chip. "La un moment dat anchetam spargerea mai multor magazine. Intr-un magazin din Dumbraveni, am gasit o urma si am putut identifica autorul. Modul de operare era acelasi in toate cazurile, dar el nu recunostea sub nici o forma. Am incercat in fel si chip, dar tot nu reuseam sa-l convingem sa recunoasca. Cind am mers la Dumbraveni, la reconstituire, erau pe un raft mai multe prajituri si m-a rugat sa-i cer vinzatoarei o prajitura si un suc. Atunci mi-am dat seama ca slabiciunea lui sint dulciurile. Am inceput sa-i aduc de acasa borcane cu dulceata, de am lasat la un moment dat camara goala. In felul acesta am reusit sa-l conving sa recunoasca", isi aminteste colonelul Ivu.
Recunoasterea faptei de catre un infractor nu este "regina probelor". Intotdeauna trebuie sa fie probe care sa concure, pentru ca in instanta infractorul isi poate retracta declaratia, iar dosarul nu mai exista.
"Decit un nevinovat in puscarie, mai bine un vinovat in libertate"
De-a lungul celor 33 de ani de politist colonelul Ivu a lucrat cu tot soiul de oameni. Hoti, borfasi, tilhari, violatori si criminali sint citeva din categoriile de oameni cu care a avut de a face. Principiul pe care s-a ghidat toata cariera de politist a fost unul invatat la Facultatea de Drept: "Decit un nevinovat in puscarie, mai bine un vinovat in libertate". In plus, intotdeauna si-a respectat cuvintul dat chiar si in fata unui infractor, pentru ca si el, inainte de toate este om, chiar daca promisiunea facuta i-a pus uneori "pielea-n saramura". De altfel, in fiecare caz pe care l-a instrumentat a pus o parte din suflet, motiv pentru care dintotdeauna a fost unul dintre cei mai respectati ofiteri de politie.
Munca asidua presarata de "picanterii"
Orice se poate spune despre colonelul Ivu, insa nu ca ar fi fost un ofiter rigid. Munca asidua pe care a depus-o in folosul oamenilor a fost intotdeauna presarata cu nostimade. Chiar si in momentele de criza el putea scoate "un porumbel", care sa descreteasca fruntile colegilor. Una dintre cele mai hazlii amintiri din viata de politist a fost o aplicatie la Soveja. "Am plecat intr-o aplicatie. Trebuia sa gasim niste manifeste si arme ascunse de catre un asa zis grup de comando, care le parasutase intr-o finarie. Am ajuns acolo si am cautat prin fin, dar nu am gasit nimic. Am vorbit cu un coleg si am scris pe o bucatica de hirtie ca un locotenent colonel, coleg de-al nostru, trebuie arestat. Altii au gasit biletul si l-au incatusat pe respectivul, ducindu-l la sefi. Colegul nostru incatusat a ramas interzis, dar toata lumea s-a distrat copios", isi aminteste rizind colonelul Ivu. O alta amintire nostima a fost traita dupa revolutie. Un politist si-a pacalit un coleg ca nu tot aurul a fost restituit tiganilor si ofiterii si subofiterii pot cumpara o anumita cantitate. Respectivul a intocmit un raport catre colonelul Ivu care l-a aprobat "in limita stocului". Bineinteles ca nu era vorba despre nici un gram de aur, iar bietul politist pacalit a fost haiul tuturor o perioada de timp.
Un obraz plinge si altul ride
Cea mai frumoasa zi din cariera de politist a fost, dupa cum ne-a marturisit, 22 decembrie. Consemnat, impreuna cu restul colegilor in Politie, la un moment dat a trebuit sa plece sa ancheteze o crima. "In acel moment dat mi-am dat seama ca si noua orinduire are nevoie de politisti si mai ales de judiciaristi", ne-a spus colonelul Ivu.
Un pasionat al istoriei si al cartilor bune, colonelul Ivu isi va imbogati cultura generala chiar si dupa renuntarea la meseria de politist. O perioada se va dedica agriculturii si gradinaritului, dupa care se gindeste sa-si deschida o firma de paza si protectie. "Imi pare rau ca plec si las in urma o Politie cu o dotare mai slaba decit in anii ’68, cind am venit. In plus, si calitatea tinerilor ofiteri lasa de dorit. Ar trebui o reforma a invatamintului, iar omul sa fie directionat pe ce stie mai bine", a mai spus colonelul Ivu.
Pentru colonelul Gheorghe Ivu, pensionarea are un dublu tais. Pe de o parte se bucura, ca a reusit atita amar de vreme sa-si faca cu simt de raspundere meseria. Pe de alta parte, insa, il doare despartirea de colegi si de viata activa pe care a avut-o in ultimii 33 de ani. (Ramona GRIGORE)
Colonelul Dibus, 18 ani in Politia Vrancea
Colonelul Petru Ioan Dibus, fostul inspector sef al IPJ Vrancea, a intrat
in rindul ofiterilor din institutia pe care a condus-o citiva ani, in 1983.
Si-a inceput cariera ca si ofiter la Serviciul Economic, pina in 1989,
cind i s-a propus scaunul de sef al Politiei Panciu. Cum nu l-a
acceptat, a devenit sef la Biroul Economic din cadrul Politiei
Municipiului Focsani. De cea mai grea zi din viata lui de ofiter se face
vinovat, dupa cum singur recunoaste, cotidianul nostru. "Am fost sunat
de un ziarist de la «Monitorul», care mi-a spus ca am fost numit
inspector sef al Inspectoratului Judetean de Politie. In acel moment
eram la masa cu generalul Nenu (n.r.-seful IPJ Vrancea la acel
moment) si am crezut ca este o gluma, in schimb s-a dovedit
contrariul. Fusesem numit sef al Politiei Vrancea printr-un telex de
care eu nu stiam nimic", isi aminteste colonelul Dibus.
Ca in orice cariera, nu au lipsit nici momentele placute. Pentru fostul
sef al IPJ Vrancea, cea mai mare satisfactie a fost cind, la citeva zile
de la destituire, i-a fost inminata o diploma pentru merite deosebite, in
aplauzele furtunoase ale colegilor. Cel mai greu dosar, atit la propriu
cit si la figurat, a fost "Bancorex" unde a fost nevoie ca doua servicii
(cel Economic si Crima organizata) sa-si uneasca eforturile pentru a
putea fi solutionat.
Cel mai penibil moment din cariera de politist sustine ca a fost atunci
cind a fost propus pentru scaunul de adjunct la Politia Municipiului. "O
parte dintre politisti ma vroiau pe mine, o parte pe colonelul Nedelcu.
In acel moment s-a facut un referendum si s-a spus ca cei care vor ca
eu sa fie adjunct sa treaca de o parte, iar cei care-l vroiau pe colegul
meu, de cealalta. Cei mai multi au optat pentru mine, dar a fost oricum
penibil", povesteste colonelul Dibus. In prag de pensionare, isi doreste
doar o perioada de liniste, dupa care, cel mai probabil ca-si va gasi un
loc de munca. "Nu ma mai intereseaza o cariera, pentru ca mi-am facut
una. Am atins functia cea mai inalta cu putinta ca politist, cea de
inspector sef", a mai spus colonelul Petru Ioan Dibus. (R.G.)