Ursii din Petresti, „pensionarii” fostei gradini zoologice

In ciuda pustietatii care si-a facut loc in ultimii ani la Cringul din Petresti, acesta inca mai poate fi considerat un colt zoologic, datorita celor citeva animale ce mai amintesc de vechea gradina zoologica a Focsaniului. Din zecile de animale indigene pe care le avea inainte de 1989, parcul zoo nu a mai ramas decit cu trei ursi, un cerb si doi pui de caprioara. In rest, custile sint goale. Ultimul lup a murit in urma cu ceva timp de batrinete. Ursii Martinel si Martinica, in virsta de peste 20 de ani, sint atit de slabi incit abia se mai pot deplasa prin custi. Desi primesc mincare, apa pe care sint nevoiti sa o bea este mai mult decit murdara. Paznicii si, totodata, ingrijitorii parcului spun ca meniul de baza al ursilor este marmelada si piinea. „Nu mai maninca de mult timp carne. Chiar daca le dati dv. acum, tot nu maninca, s-au dezvatat de mirosul singelui. Le plac, in schimb, fructele si le dam frecvent marmelada. Mai primesc mincare si de la vizitatori”, ne-a spus unul din ingrijitori. De altfel, oamenii nici nu prea mai viziteaza punctul zoo pentru ca pretul biletului li se pare prea scump pentru ce e de vazut.
Gradina zoo se tot renoveaza de 14 ani
Preocuparea pentru drepturile animalelor a devenit intensa pe plan mondial de mai multa vreme, dar la parcul zoologic din Focsani personalul nu poate decit sa constate lipsurile. Dupa cum se poate vedea la fata locului, la Petresti se poate vorbi numai de supravietuire. La inceputul anilor ’90, directorul „Muzeului Vrancei”, Horia Dumitrescu, in subordinea caruia se afla punctul zoo, spune ca a intocmit un proiect pentru refacerea gradinii zoologice, dar care, din lipsa de fonduri, nu a putut fi refacuta nici macar dupa 14 ani. In tot acest timp, animalele s-au imputinat, iar parcul este in pragul desfiintarii. „In Vrancea nu poate fi vorba, in momentul de fata, de o gradina zoologica in adevaratul sens al cuvintului. La Petresti avem foarte putine animale, doar trei ursi, un cerb si doua caprioare. In trecut am avut opt pui de lup, care s-au dovedit a fi sensibili si nu au supravietuit decit doi. Primul pui care a murit dintre cei doi a fost mica lupoaica, iar masculul a rezistat pina acum citiva ani”, spune directorul. Marea nemultumire a celor care lucreaza la Muzeul Vrancei este sa vada cum, din lipsa de bani, cele 12 institutii culturale aflate in subordine se degradeaza pe zi ce trece. Insa, daca pentru unii aceasta situatie ar contribui la pierderea bunei dispozitii, Horia Dumitrescu a invatat sa priveasca cu fruntea descretita spre viitor, in speranta gasirii unei solutii: „Sint optimist ca voi primi ajutorul solicitat celor in masura sa mi-l dea. Muzeul Vrancei are nevoie de foarte multi bani. Eu nu vreau bani de cirpeli, pentru ca asa nu se poate face nimic. Sint constient de faptul ca toata lumea cere si nu se poate da chiar asa, dar sper sa fie bine”.
„Cind nu ai cu ce repara, nu-ti arde de dat mincare la ursi”
In afara de parcul zoologic, Muzeul Vrancei are in subordinea sa inca 12 cladiri ce necesita reparatii urgente si costisitoare. In acest sens, conducerea spera sa obtina ajutor financiar pentru renovarea unor cladiri de interes public, ce pot deschide apetitul tinerilor pentru cultura. „In subordinea Muzeului Vrancea se afla Muzeul Judetean de Istorie, Muzeul Judetean de Stiinte ale Naturii, Cringul de la Petresti, Casa Memoriala „Mos Ion Roata” de la Cimpuri, Muzeul Memorial „Alexandru Vlahuta” din Dragosloveni, Muzeul Mixt de la Adjud, Scoala de la Vidra si inca alte trei mausolee. Pe multi ii intereseaza cum hranim animalele, dar cui ii arde de hranit ursi, cind noi nu avem bani pentru repararea unor asemenea obiective?”, spune directorul Horia Dumitrescu. In ceea ce priveste modul de hranire al ursilor ramasi la Petresti, directorul spune ca nu sint probleme, intrucit aceste animale consuma cu placere atit fructe, cit si marmelada. Iubitorii de animale care merg la Petresti pentru a vedea ursii, cerbul si caprioarele ramase acolo, mai au de asteptat pina la infiintarea unei gradini zoologice adevarate. Practic, in loc sa admire animalele copiii sint cuprinsi de mila fata de modul in care arata. Directiunea muzeului nu se va ocupa de acest proiect decit in cazul in care vor exista banii necesari de instalatii, personal calificat si, nu in ultimul rind, de hrana adecvata pentru animale. Singura concluzie care se poate trage in aceasta situatie este faptul ca, in timp ce unii „arunca bani in vint”, in scopuri aproape inutile, in buzunarele culturii vrincene „bate vintul”. (Mihaela LOTRU)
Tratamentele antistres pentru animalele captive
Existenta animalelor la gradinile zoologice depinde foarte mult de afectiunea celor care le ingrijesc zi de zi. Foarte multe dintre acestea chiar reactioneaza cind sint strigate pe nume. De cele mai multe ori insa, dragostea de care sint inconjurate se dovedeste a fi insuficienta sau chiar inexistenta, asa ca animalele sufera, iar viata lor in captivitate se scurteaza considerabil. Sechestrate in spatiile mici, animalele tind sa manifeste reactii nebanuite. Majoritatea se poarta asemenea persoanelor retardate. In tarile civilizate, traiul animalelor captive este sustinut cu ajutorul curelor de intretinere care le stopeaza starea de apatie ce le caracterizeaza in acest mediu artificial. Tratamentele antistres sint costisitoare, dar ele sint administrate de specialisti in medicina veterinara pentru fiecare specimen in parte. La noi nici nu se pune problema de asemenea conditii pentru animale, atita vreme cit abia se gasesc bani pentru a le asigura hrana minima. (C.M.)