Nesimtire mare cit bradul

Golanie. Acesta este cuvintul care caracterizeaza cel mai bine ceea ce se intimpla in aceste zile in pietele galatene, in spatiile unde se vind brazi. Nu neaga nimeni faptul ca romanasii au fost dintotdeauna fruntasi la specula, dar parca – si subliniem cuvintul parca – intr-o vreme mai aveau si niscaiva bun simt. Acum, se joaca dupa cu totul alte reguli. Nimeni nu-i impiedica pe bisnitari sa multiplice pretul marfii cu patru, cu cinci sau cu cit vrea obrazul lor gros cit gaura toaletei din fundul curtii. Vara se umfla pretul la rosii, toamna la varza, iar in preajma Craciunului la brazi. Produsele difera in functie de anotimp, dar speculantii ramin aceeasi. La fel si precupetii care n-au alta solutie decit sa cumpere de la ei. Pentru ca bisnitarii sint vorbiti intre ei sa nu lase la pret, iar pomul de Craciun oricit de rapanos ar fi, trebuie musai cumparat, ca asa-i datina.
"Cit ii asta?"
Piata Centrala geme de brazi. Mari, mici, stufosi sau costelivi. S-ar putea spune ca fiecare are de unde alege. Si chiar are, cu conditia sa aiba banutul pe el. Sarantocii – pe care comerciantii ii iau peste picior, afirmind ca miros a prosti de la un kilometru – pot fi si ei multumiti. Cu 10.000 de lei, se poate achizitiona o mindrete de crenguta de brad, care poate fi folosita cu succes pe post de evantai. Galatenii care tin la traditie n-au ce cauta in locurile unde se vind brazi, daca nu au in buzunar macar un sfert de milion. Cam asta este pretul unui pom de Craciun, cu care sa poti merge pina acasa, fara sa rida lumea de tine. Normal, precupetii incearca sa traga la pret, sa negocieze cu bisnitarul. "Cit ii asta?", intreaba un barbat in timp ce cintareste din ochi un bradut sprijinit de o remorca. "Ala-i 250 de mii", spune comerciantul, gata sa bata palma. "Bun, dar negociem, ca-i cam scump", se otiraste clientul, convins ca-l va scoate mai ieftin. "Pai, deja am negociat. Normal, costa 300.000. Am lasat 50 de mii, sa nu ziceti ca iau pielea de pe om", spune in replica vinzatorul. Omul a incercat sa coboare pretul pina la 200.000, dar n-a avut nici o sansa. A plecat, sperind ca va gasi pina la urma un brad, pe buzunarul lui. Vinzatorul s-a intors cu ceafa la clientul dezamagit si si-a indesat mai tare miinile in pufoaica, multumit ca in jurul lui roiau alti clienti. Pina in seara de Craciun mai sint cinci zile, mai e loc de fraierit lumea, parea el sa-si spuna in barba. Adica, inca se mai poate tine la pret. Probabil ca el a luat brazii cu 70.000 lei bucata sau chiar mai ieftin, de la vreun ocol silvic din nordul Moldovei, acum incearca sa-i vinda cu 250-300.000 bucata, iar daca va intra in criza de timp, nici o problema, ii va pradui cu o suta si ceva. Oricum nu va iesi in pierdere. Bisnitarul tot in picioare cade, asta se stie.
Pe linga speculantii care-si fac safteaua in Piata Centrala, exista si comercianti care au venit cu brazii crescuti in batatura. Oameni de prin Piatra-Neamt sau Suceava, tarani get-beget, care au marfa pentru premianti. Cel mai scump pom de Craciun se ridica ieri in piata la 1 milion de lei, dar arata ca-n reclame. Inalt de vreo trei metri si cu o coroana parca desenata. Un politist cu un copil de mina a scanat bradul, iar cind a auzit pretul s-a ofticat rau de tot. "Ma, da’ tu ai acte in regula pentru marfa? Sigur? Las’ ca vorbim noi mai tirziu", a amenintat plutonierul, de parca era in vreo misiune de gradul zero. Putin mai tirziu, dupa ce Garcea a disparut din cadru, de acelasi brad s-au interesat si alti clienti. Exemplarul a fost adjudecat de un individ bine imbracat, care nici nu a cricnit cind a auzit pretul. A spus doar atit: "E ma-sa bradul asta, il iau!", dupa care a scos banul si a disparut cu marfa. Vinzatorul recunoaste ca brazii lui sint scumpi, dar tine sa precizeze: "Cine stie, abia peste zece ani o sa-mi mai creasca un brad ca asta. Eu nu fac bisnita, sint brazii mei si la cum arata, eu zic ca merita milionul", spune comerciantul.
Intr-adevar, omul isi merita milionul. Ceilalti comercianti insa, bisnitarii de duzina, merita cite o palma pentru fiecare leu pe care il adauga la pretul de vinzare al brazilor. Pret care sare peste stacheta bun simtului mai ceva ca Serghei Bubka. Cel putin asta este parerea precupetilor, suparati ca nu mai pot face legea in piata, asa cum spune traditia. (Iulian GROSU)