Cum este sa fii mama in clasa a V-a

Toata ziua plimba copilul, il schimba si ii da de mincare. Aceasta este treaba ei. Uneori insa cind scapa de ochii vigilenti ai soacrei si privirile ii cad pe jucariile bebelusului, instinctul ei de copil se trezeste: incepe sa se joace cu maimutoii din plus, uitind total de bebelus. Dar tipetele fetitei o fac sa arunce brusc jucariile. Se intoarce spre patul pe care a uitat copilul si, derutata, incearca sa-si dea seama daca ii este foame sau trebuie sa-l schimbe. Nu e de mirare ca nu stie ce sa faca: Lenuta Stanescu are 13 ani, dar si o fetita de o luna si jumatate.
Daca ati vedea-o, ati putea jura ca este un copil de tigan care isi leagana cu indiferenta si plictiseala sora mai mica. Nu are nici un metru cincizeci si cel mult 40 de kilograme. Poarta niste pantofiori roz si hamletei albi cu floricele care se zaresc pe sub fustele inflorate. Lenuta Stanescu are 13 ani si nu a mai terminat clasa a V-a pentru a-si putea creste fetita pe care a nascut-o in urma cu aproape doua luni.
Lenuta s-a luat cu tatal copilului la 12 ani
Acum toata ziua se plimba cu mogildeata infasata intr-o paturica prin fata caselor din cartierul Nomazi din Hirlau. „Cartierul” alcatuit din vreo 20 de vile si citeva zeci de casute este undeva la marginea orasului. Pentru cele patru sute de suflete de tigani care locuiesc acolo, povestea Lenutei, cea mai tinara mama din judet, nu este cu nimic deosebita: asa cum e traditia la ei, Lenuta s-a maritat la 12 ani cu Cezar Stanescu, un baiat de 23 de ani si acum locuieste impreuna cu socrii. „Ai vrut sa te mariti?”, o intreb. „Eiiii…..”, spune ridicind din umeri Lenuta in timp ce isi stringe fetita in brate. Gestul nu este unul dragostos; ci un gest automat, indiferent, de parca si-ar fi amintit ca trebuie sa stringa mai cu putere bratele ei subtiri in jurul ghemotocului, ca sa nu-l scape. Cezar Stanescu, ca un adevarat cap de familie care oricum are mai multa carte decit „nevasta” – 7 clase – intervine sigur pe el: „N-a fost nunta la starea civila. Am facut petrecerea doar. La noi mai importanta e traditia. Si daca mireasa e fata mare, totul e in regula”.
Treaba mamei este sa hraneasca si sa schimbe fetita
Siguranta dispare brusc cind ii intreb de virsta fetitei: „Doua luni….Nu, o luna. Nu, nu! O luna si jumatate. Are rosu-n git. Dar in rest e sanatoasa. Pacat ca nevasta-mea nu are piept sa o alapteze”, spune Cezar cu parere de rau. „Nevasta” careia mai mult ii ghicesti sinii ce abia mijesc, nu comenteaza, nu se baga in vorba. Stie foarte bine care e treaba ei. „Plimb copilul, il schimb si ii dau sa manince. Lapte de vaca”, raspunde timp Lenuta. Apoi, ca si cind ar avea 40 de ani si ar fi nascut cinci copii, nu unul, explica in citeva cuvinte cum s-a simtit in timpul sarcinii si la nastere: „Cum sa fie, ca la sarcina….Ca la nastere”. Lenuta ne arata fetita. „E frumoasa!” ii spun. Nici o tresarire de bucurie sau incintare pe chipul ei. Acopera automat cu batista fata fetitei, de parca ne-ar fi aratat un obiect pe care l-a primit in grija, vrind-nevrind si de care stie doar ca trebuie sa-l pazeasca cu atentie.
„Dupa ce mai fac citiva copii o sa-nvat sa fiu si gospodina”
Odata cu copilul, Lenuta a primit si niste maimutoi de plus. „I-am luat si jucarii. Sa aiba Georgiana cu ce sa se joace”, explica soacra Lenutei. Atit soacra, cit si nevasta recunosc insa ca de jucarii nu se bucura bebelusul, ci mai mult mama. Cind scapa de ochii vigilenti ai familiei si da cu ochii de maimutoi, in Lenuta se trezeste parca sufletul de copil. „Ea se joaca cu jucariile. Asta pina cind plinge fetita si ii aminteste ca e mama. Se invata ea sa fie si mama, si nevasta”, spune rizind soacra. Lenuta recunoaste ca nu e inca o nevasta adevarata: stie sa faca doar bors de gaina, nu face curat sau prea multa treaba in casa. „Eu stau cu copilul toata ziua. El e grija si treaba mea. Mincare si treaba face mai mult soacra. Dupa ce mai fac citiva copii si ma mut la casa mea, atunci o sa-nvat sa fiu si nevasta gospodina”, spune ea cu siguranta in glas.
Lenuta e mindra ca nu si-a scapat niciodata fetita din brate
Tirsiindu-si pantofiorii roz si rasuflind greu, Lenuta se indreapta spre intrarea in casa. „Ma duc sa-i dau de mincare. E cam greluta fetita. Cind am nascut-o era mai usoara. Avea 2,4 kilograme. Acum are peste trei kilograme. Dar, n-am scapat-o niciodata din brate”, mai spune Lenuta privindu-si cu mindrie soacra. In urma ei tiganii se bulucesc in jurul nostru si incep sa se plinga ca n-au decit o fintina la patru sute de suflete, ca n-au cablu sau asfalt pina la case si primarul nu-i ajuta cu nimic. Nu inteleg de ce ne intereseaza povestea Lenutei, mama si nevasta la numai 13 ani. „Asta nu-i problema. Problema e ca n-avem apa, n-avem drum. A…..si platim la cablu ca toata lumea dar prindem numai un post la televizor”, spune incitata soacra Lenutei. Aceasta isi tirsiie in continuare pantofii roz prin praf si stringe rasuflind greu fetita la piept. Poate vrea sa ajunga mai repede in casa, unde acum nu e nimeni si se poate juca in liniste cu jucariile copilului ei. (Simona RELEA)