Hozoc si Fenechiu si-au uitat promisiunile: Parintii Gabrielei au facut praznicul de un an

Parinti, rude, citiva colegi si o fosta profesoara. Acestia au fost oamenii care au adus flori la mormintul Gabrielei la praznicul de pomenire de un an. O fotografie prinsa de parinti pe cruce aminteste celor dragi de chipul Gabrielei Moraru, tinara care a murit in urma cu un an dupa ce a luat foc in discoteca Maxx Space. Parintii incearca sa se scuze: n-au avut bani sa-i faca un monument. Oameni obisnuiti, cu lefuri mici, abia au reusit sa stringa in fiecare luna cite cinci sute de mii de lei ca sa-i faca fetei lor praznicul de un an. Promisiuni de ajutor au fost multe. Dar toti le-au uitat.
Monalisa Miriuta nu a uitat-o insa pe Gabi, prietena si colega ei. Cu ochii plinsi, Monalisa a adus flori la mormintul prietenei ei si s-a rugat pentru ea. Parintii Gabrielei privesc in nestire la chipul fetei lor, ce le zimbeste de pe cruce. Intr-un tirziu, cind se termina pomenirea la mormint, se apropie cu evlavie de cruce si iau fotografia inapoi.
„Nu vrem sa cersim de la nimeni nimic”
„Nu avem prea multe fotografii cu Gabi. Am vrut sa-i facem un monument si o cruce de piatra, dar n-au fost bani”, se scuza parca tatal Gabrielei. Oamenii susotesc: „I-au uitat toti. La inceput le-au promis ca ii ajuta, iar acum… A trecut un an de la accident si tot nu se stie cine-i vinovat de ce s-a intimplat acolo”. Parintii Gabrielei spun insa ca se vor descurca ei cumva. „Nu vrem sa cersim de la nimeni nimic. Ne-a promis si domnul Fenechiu si domnul Hozoc ca ne ajuta sa facem monumentul. Dar au uitat. Nu ne-am dus sa le batem la usa. E copilul nostru si cind o sa putem o sa-i facem si monumentul”, mai spune tatal Gabrielei, Valentin Moraru.
„N-o sa ramina asa. Cei vinovati trebuie sa raspunda”
Monalisa zimbeste cu amaraciune. Si ei, care a ramas cu cicatrici, i-au promis marea cu sarea. „Domnul Hozoc, organizatorul concursului la care s-a intimplat nenorocierea, mi-a promis ca ma ajuta cu medicamentele si ca atunci cind va fi nevoie ma va trimite la Bucuresti pentru operatie. Mi-a spus sa-l sun oricind am nevoie. M-a ajutat vreo doua luni, dar apoi de fiecare data cind il sunam imi inchidea si-mi spunea ca ma va suna el mai tirziu. Singurul care m-a ajutat a fost senatorul Solcanu”, povesteste Monalisa. Cu pumnii strinsi, fata rabufneste: „N-o sa ramina asa. Cei vinovati trebuie sa raspunda”, spune Monalisa, privind cu durere spre mormintul Gabrielei.
„Vinovati sint, numai sa se vrea sa fie pedepsiti”
Dar oare se vor gasi vreodata vinovatii? Acum un an, la inmormintarea Gabrielei au plins zeci de oameni. Oficiliatati cu flori si promisiuni ca vinovatii vor fi pedepsiti au insotit sicriul la cimitirul unde parintii Gabrielei si-au ingropat si ei o parte din suflet. „N-o sa ramina asa”, spune din nou Monalisa, de parca sufletul ei de copil ar avea puterea de a-i pedepsi pe toti cei care au indraznit sa uite. „N-o sa ramina asa”, mai repeta o data. (Simona RELEA)