Complicata interventie chirurgicala, in premiera, la Iasi
Medicii au injunghiat un bolnav in inima ca sa-i salveze viata

Cardiomiopatie hipertrofica obstructiva. Diagnosticul a cazut ca un trasnet pentru ieseanul Toader Betea, in virsta de 57 de ani. „Eram constient ca pot muri oricind. La inceput, am urmat un tratament medicamentos. Insa figura nu a tinut decit pina anul trecut. Crizele de inima au devenit atit de frecvente si de puternice, incit si atunci cind stateam intins in pat ma durea in piept. Simteam ca si cum un cutit imi era infipt in inima periodic. Altadata, aveam impresia ca inima este strinsa de ceva si nu mai puteam respira. Viata devenise insuportabila pentru mine. Ma transformasem intr-o leguma, iar durerea ma coplesea. Nu imi mai puteam ajuta familia cu nimic. Dn contra, devenisem o povara”, a povestit Toader Betea. Acesta a fost diagnosticat in 1996 cu aceasta rara boala de inima, ce poate fi oricind fatala. Practic, boala se manifesta prin ingrosarea progresiva a muschiului cardiac in zona septului interventricular (peretele care separa cei doi ventriculi ai inimii). Salvarea vietii lui depindea insa de o manevra chirurgicala periculoasa, si care nu se mai efectuase la Iasi. Medicii au incercat imposibilul. Si au reusit.
„Nu mai vreau sa traiesc asa”
„Am optat pentru o alta posibilitate terapeutica, si anume chirurgia pe cord deschis, prin care se rezeca (n.r. – taie) portiunea ingrosata. Practic, se sculpteaza in septul inimii pentru a inlatura obstacolul si a reda dimensiunile normale ale cavitatii ventriculului sting. Colegii nostrii au efectuat, in 2002, cealalta posibilitate terapeutica, si anume tratarea prin provocarea unui infarct”, a precizat dr. Lucian Stoica, chirurg cardio-vascular in cadrul Centrului de Cardiologie Iasi. E ca si cum peretii unui pahar ar incepe sa creasca brusc in volum, iar sticlarul ar trebui sa modeleze din nou peretii pina ce ar ajunge la dimensiuni normale. Desi cunostea riscurile interventiei, pacientul a indepartat repede temerile doctorilor. „Ori duc o viata in care pot respira si munci, ori ma duc. Nu mai pot si nici nu mai vreau sa traiesc asa”, le-a dat pacientul ultimatum medicilor.
„Operat ca printr-un git de sticla”
„In cazul nostru, interventia a constat in asocierea a doua operatii: una de bypass coronarian pentru artera principala a inimii, care era ingustata, si interventia propriu-zisa de rezectie septala. Deci riscurile interventiei au fost mai mari. Operatia a decurs fara incidente, evolutia postoperatorie a fost favorabila, durerile toracice au disparut, toleranta la efort a crescut progresiv, iar pacientul si-a recapatat autonomia”, a adaugat dr. Lucian Stoica. Daca ar fi sa gasim o comparatie, atunci am putea spune ca pacientul a fost operat ca printr-un git de sticla. Asta deoarece cardiologii nu aveau la dispozitie decit un diametru de doar 2 cm prin care puteau inlatura partea ingrosata a muschiului inimii. „Aprecierea cantitatii de muschi care trebuie inlaturat este dificila, deoarece o rezectie insuficienta nu inlatura obstacolul complet, iar una excesiva poate conduce la perforarea septului sau la lezarea tesutului de conducere, fapt care ar necesita implantarea unui stimulator cardiac permanent”, a punctat dr. Stoica riscurile ce le implica aceasta interventie. Acesta a invatat tehnica chirurgicala descrisa mai sus in cei noua ani de specializare in clinicile din Franta. „Deoarece aceasta boala este rara, exista putine centre de chirurgie cardiaca in lume unde interventia se practica”, a completat dr. Stoica. Interventia este printre putinele de acest gen din tara. (Ada GRAJDEANU)