Supravietuire incredibila

Citeva secunde. Doar atit ii trebuie Cristinei pentru a ajunge linga patutul bebelusului de numai trei luni si jumatate care a inceput sa plinga. Il ia de mina, incepe sa-i vorbeasca, il mingiie si il saruta pe frunte. Exact cum ar face o mama grijulie si dragostoasa. L-ar lua si in brate, dar nu are putere. Cristina, o „mogildeata” de nici jumatate de metru inaltime, la cei trei anisori ai ei, si-a asumat atit cit a putut si a inteles ea rolul de „mama” pentru ceilalti doi frati mai mici: Elena, de un an si opt luni, si Daniel, de trei luni. Mai mult, timp de o saptamina micuta Cristina a fost „cap de familie”, ea ingrijindu-si fratiorii mai mici dupa ce mama a disparut de acasa. In ceea ce-l priveste pe tatal micutilor, acesta, atunci cind ajungea pe acasa, foarte rar, era prea beat pentru a mai avea si grija lor. Este o minune cum acesti copii au putut supravietui in aceste zile, intr-o camaruta saracacioasa. Norocul lor au fost vecinii milostivi, care au descoperit ca-s singuri dupa ce situatia devenise critica chiar si pentru „destoinica” Cristina. De altfel, tot vecinii au fost si cei care au anuntat autoritatile despre situatia celor trei fratiori. Acum, copii sint intr-o camera calduroasa dintr-un centru de plasament, unde „mogildeata” i-a uimit pe angajati prin dragostea si atentia cu care isi supravegheaza in continuare fratiorii.
O camaruta din lemn si chirpici, de trei metri patrati. Fara curent electric, cu o fereastra micuta prin care abia patrund citeva raze de lumina. Intunecoasa chiar si in timpul zilei, cu un miros sufocant. Aceasta este „casa” parintilor celor trei micuti: Cristina, de 3 ani, Elena, de un an si opt luni, si Daniel, de doar trei luni. Mizeria si intunericul, conditii in care traiesc probabil sute de copii saraci din Romania, sint mai usor de indurat insa atunci cind copiii ii au alaturi pe parinti, cum or fi ei. Ceea ce s-a intimplat pina pe 8 noiembrie si in cazul fratilor Matei. Pe 8 noiembrie insa, mama acestora a disparut subit de acasa. Atunci, vecinii i-au auzit pe cei doi parinti certindu-se si batindu-se. In urmatoarele zile, vecinii de la casele din apropierea „bordeiului” familiei Matei au auzit plinsetele micutilor. Mergind acolo, au constatat ca acestia erau singuri, tatal fiind cel mai probabil intr-o crisma la baut, asa cum stiau ca obisnuieste.
Cristina ii mingiia pe fratiorii mai mici
„Cei doi copilasi mai mici plingeau. Le era foame. Fetita mai mare, Cristina, ii mingiia cu dragoste cind pe unul, cind pe celalalt. Incerca saracuta sa-i impace. Dar de unde sa stie ea sa le faca de mincare?”, a spus o vecina, care a preferat sa-si pastreze anonimatul de teama scandalului pe care l-ar avea cu tatal micutilor, un om agresiv. De altfel, dupa ce i-au fost luati copiii, acesta a facut scandal, incercind sa afle care dintre vecini l-a „pirit”. „El umbla tot timpul beat. Numai grija copiilor n-a avut-o. Sta prin crisme. Si cind venea acasa, abia de ajungea la usa de beat ce era. Cum sa aiba grija de copii? Ne-a fost mila de ei si ne duceam des sa le dam cite ceva de mincare. Il hraneam pe cel mai micut. In acest timp, Cristina o hranea pe sora ei de un an. Abia apoi minca si ea, mititica”, spune vecina. Timp de citeva zile, de cind i-au descoperit singuri, vecinii le-au tot dus de mincare copiilor. Dar nu stateau mult cu acestia, avind si ei grijile lor. In restul timpului, „capul familiei” era Cristina. Se juca cu fratiorii ei, avea grija sa-i inveleasca atunci cind dormeau si, atit cit putea, ii schimba cu alte cirpe murdare, dar uscate, cind se udau. Cind plingeau, ii lua de minuta, ii mingiia, ii saruta si ii alinta. Le vorbea si incerca sa-i calmeze cind pe unul, cind pe celalalt. Atit cit putea si intelegea ea sa faca, o mogildeata care devenise peste noapte mama.
„Stateau in frig unul in bratele celuilalt”
„Dumnezeu stie ce a fost in inima ei. Stateau si noaptea singuri. In intuneric si frig, unul in bratele celuilalt, trei copilasi din care cea mai mare de trei anisori. Care avea inima si puterea sa-si alinte fratiorii ca sa nu mai plinga de teama, foame sau frig”, a spus o alta vecina. Simbata seara insa, dupa ce micutii au plins timp de citeva ore, vecinii si-au dat seama ca situatia nu mai poate continua. „Cit puteam noi sa le ducem de mincare? Si apoi, trebuiau supravegheati, nu mai puteau fi lasati in voia Domnului. Mama nu se mai intorcea, si asa ne-am hotarit sa anuntam politia si Protectia Copilului”, au mai spus vecinii. Asa se face ca, in citeva ore, micutii au ajuns in Centrul de Plasament „Sf. Andrei”. Aici au fost spalati, deparazitati, hraniti si cazati toti trei intr-o camera. „Erau foarte murdari si le era foame. Dar toti trei sint foarte frumosi si cuminti. Tristetea li se citeste parca pe chip. Iar Cristina are foarte mare grija de fratii ei mai mici. E uimitor cum aceasta fetita de doar trei ani ajunge in citeva secunde linga patuturile fratiorilor, daca acestia incep sa plinga. Grijulie ca o mama ii mingiie si ii alinta, incercind sa-i linisteasca. Cred ca daca ar avea putere i-ar lua si in brate si i-ar legana”, spune Georgeta Ceobanu, directorul centrului.
Mama a fugit acasa la Hunedoara
Reprezentantii DPC Iasi vor incepe demersurile pentru decaderea din drepturile parintesti ale parintilor. „Imediat ce am fost anuntati ne-am deplasat la fata locului. Ne-am ingrozit in ce conditii am gasit copiii. De mama nu stim nimic. Doar ca s-a certat cu tatal si a disparut de acasa. Cit despre tata, acesta e alcoolic de profesie. De beat ce era, dormea uneori pe treptele din fata casei”, spune Garbiela Catana, sefa compartimentului „Abuz” din cadrul Directiei de Asistenta Sociala (DAS) Iasi. „Daca acesti copii ar fi locuit intr-un loc mai izolat, ar fi murit de foame. Noroc de vecini. Vom propune decaderea din drepturi a parintilor. Nici nu stiu daca nu e putin spus ca au fost iresponsabili”, a precizat Pintilie Penciuc, director adjunct al DAS Iasi. De altfel, tatal micutilor nici macar nu stie unde sint acestia. El spune insa ca a avut grija de copii si ca mama lor ar fi plecat la Hunedoara, de unde este de loc, „sa-si faca buletin”. Cu fata plina de vinatai si zgirieturi, tatal care se considera „foarte grijuliu si responsabil” a explicat: „De unde sa am vinataile? Si eu, ca omul beat, am cazut si m-am lovit cu capul de pat. Dar sa stiti ca am avut grija de copii. Vecinii sint rai, nu eu”, a ingaimat Dumitru Matei. (Simona RELEA)