Un strigat de ajutor

13 mai si 13 iunie: a aflat ca mama sa este in metastaza si ca fiul are leucemie
Cind a aflat pe 13 mai ca mama sa este in metastaza si nu mai are mult de trait, Aurelia Negrea Nemteanu a crezut ca nu o poate lovi o nenorocire mai mare. A plins mult, dar s-a consolat cu ideea ca cel putin singurul ei copil, Adrian, este sanatos. Dar lumea s-a prabusit pe 13 iunie – tot o data de 13! – cind Adrian a fost diagnosticat cu leucemie, intr-o forma foarte avansata. Durerea si socul au fost cu atit mai mari cu cit boala baiatului a aparut parca din senin. Pina pe 11 iunie Adrian, de 23 de ani, student in anul V la Facultatea de Medicina Veterinara Iasi a fost un baiat sanatos fara ca nimeni sa banuiasca macar de ce boala cumplita sufera. "A avut doar bolile obisnuite pe care le face orice copil. Nu a fost nici macar racit. Vineri seara, pe 8 iunie, cind s-a intors acasa dupa ce a dat primul examen din sesiune, a facut febra. Am crezut ca s-a surmenat din cauza efortului intelectual. A doua zi i-am dat antibiotice. Dar febra a urcat in continuare. Luni l-am dus la medic care ne-a trimis la Spitalul Spiridon unde initial a fost internat cu pneumonie. Timp de doua zile i s-au facut analize, iar pe 13 iunie am aflat ca are leucemie intr-o forma foarte grava. Si cind medicii mi-au spus ca are sanse foarte mici sa supravietuiasca am crezut ca se prabuseste cerul", spune Aurelia. Ii tremura putin miinile, iar ochii ii sint umezi cind isi aminteste de clipele de cosmar. Nu plinge. A plins atunci. "Cind mi s-a spus prima data ca baiatul meu poate muri in orice clipa am urlat. Nu-mi venea sa cred. N-am putut sa dau ochii cu el imediat. Cum sa-i spun copilului meu ca va muri? M-am dus mai intii si am plins pe banca din fata unei biserici. Dupa un timp mi-am dat seama ca eu trebuie sa fiu linga copilul meu si trebuie sa cred in sansa lui la viata. Numai asa il puteam ajuta".
"De ce, mama? Cu ce-am gresit?"
Cind Aurelia a intrat in salon, fiul ei isi citea diagnosticul de pe foaia de internare. "Nu stiu cum de a gasit foaia. Dar mi-am dat seama ca stie ce boala are. E student la medicina veterinara si stie ce inseamna leucemie. M-a privit in ochi si m-a intrebat: "De ce, mama? Cu ce-am gresit?" La intrebarea aceasta nu exista decit un singur raspuns: cu nimic. Asa a fost sa fie. Acelasi lucru i l-a spus si Aurelia fiului ei. Si i-a mai spus ca trebuie sa lupte pentru viata. De mai bine de doua luni Adrian se lupta cu moartea. O lupta crunta, nedreapta, prin care Adrian si familia lui, care nu stiau pina atunci nimic despre ce inseamna sa fii bolnav de leucemie, au invatat aproape totul despre cosmarul acestei boli. Despre curele cu citostatice care omoara celule canceroase, dar care slabesc foarte mult organismul si sint foarte traumatizante. Adrian a fost pregatit pas cu pas de parinti, prieteni, colegi de facultate, medici. I s-a spus ca ii va cadea parul, ca ii va fi foarte rau si ca nu va putea parasi aproape deloc spitalul. Dupa curele cu citostatice, imunitatea organismului este aproape zero si el trebuie sa traiasca numai in mediu steril pentru a nu contacta nici un microb, pentru ca orice afectiune chiar si o banala viroza i-ar putea fi fatala. "Sint zile in care nu-l pot vedea decit citeva minute. Nu am voie sa stau mai mult pentru ca as putea fi purtatoarea unui virus si sa i-l transmit. Il tin de mina si glumesc, il incurajez mereu. Trebuie sa-i sustin moralul. Nu are voie sa cada psihic. Daca nu ar fi crezut in sansa lui, boala l-ar fi doborit deja. Colegii i-au daruit un telefon mobil si ii trimit mereu mesaje de incurajare. El este optimist. Toata viata a fost o persoana foarte vesela. Imi spune mereu ca va reusi, ca va invinge boala si va trai. Dar ochii ii sint mult mai tristi decit inainte de a-l interna. Cred ca sufera foarte mult dar nu vrea sa arate ca sa nu ne intristeze si pe noi", povesteste Aurelia.
In trei luni a parasit numai de doua ori spitalul
Noi nu am putut vorbi cu Adi. Tocmai terminase o cura de citostatice si nu putea primi vizitatori. Sint uneori zile intregi cind nu poate primi pe nimeni si sta inchis in salon. In cele trei luni de cind a fost diagnosticat, Adi a parasit de doua ori spitalul cu acceptul medicilor: o data cind a murit un alt student in anul III la istorie care suferea de aceeasi boala. Adi se imprietenise cu el si parintii au vrut sa-l ia acasa pentru a uita macar pentru citeva zile de nenorocire. A doua oara a fost o zi la Botosani pentru a-si vedea bunica. Care este pe moarte tot din cauza cancerului la ficat si rinichi dar care nu stie ca si nepotul ei sufera de aceeasi boala crunta. "A vorbit cu bunica sa, a incurajat-o, a fost vesel. Dar numai Dumnezeu stie ce a fost in inima lui si ce este intr-a mea. Pe mama am mintit-o: i-am spus ca Adi nu poate sta mai mult la ea, la Saveni, fiindca este in practica, iar eu m-am certat cu sefa si nu vrea sa-mi dea concediu", spune Aurelia care, desi stie ca mama ei ei stinge vazind cu ochii, nu poate fi alaturi de ea in ultimele ei zile. Si asta pentru ca trebuie sa lupte pentru viata fiului ei. De cind medicii i-au spus ca Adi ar avea sanse sa supravietuiasca cu un transplant de maduva si de cind o clinica privata din Germania a acceptat sa faca transplantul, viata Aureliei s-a transformat intr-o cursa contracronometru. Trebuie sa faca rost de 220.000 de euro pentru operatie. Asta inseamna sapte miliarde de lei.
"Imi vind si sufletul pentru viata fiului meu"
Ea este bibliotecara la Universitatea de Agronomie si Medicina Veterinara Iasi, unde lucreaza si sotul ei, ambii cistigind cinci milioane de lei pe luna. De unde sa stringa atita amar de bani? "Este o suma colosala. Dar stiu ca sint oameni care ne-ar putea ajuta. De cind s-a imbolnavit Adi am cunoscut atitia oameni care m-au ajutat dezinteresat incit nici nu stiu cum le-as putea multumi. Si oricit de putin ar da fiecare, tot s-ar stringe niste bani. Vrem sa depunem dosarul si la Ministerul Sanatatii. Poate va fi aprobat si vom obtine fondurile printr-un program guvernamental. Voi incerca orice atita timp cit fiul meu are o sansa. El este viata si universul meu. Vind apartamentul, vind tot ce am, cersesc la colt de strada, imi vind si sufletul. Numai sa stiu ca am facut tot ce am putut ca el sa traiasca", mai spune Aurelia. Stie ca pentru fiul ei si o singura zi conteaza. Si totusi spera ca va stringe banii pentru transplant chiar daca suma pare colosala. Unii ar spune ca a spera sa poti stringe acesti bani pentru o cauza umanitara, este o nebunie. Dar Aurelia are dreptul sa creada in nebunia acestei sanse. E dreptul oricarei mame care stie ca daca nu incearca sa faca imposibilul copilul ei va muri. Toti cei care cred in sansa acestui baiat si vor sa ajute cu orice suma pot face depuneri la Banca Comerciala Romana, Sucursala Iasi in conturile 2511.2-25451.1/ROL (in lei) si 2511.2-25451.2/USA (in valuta). De asemenea, cei care pot oferi un sprijin si vor sa discute direct cu mama baiatului, pot suna la numarul de telefon 0744476964.
"Fara transplant nu are sanse sa supravietuiasca"
Este de parere dr. Cristina Burcoveanu, medic in cadrul Clinicii de Hematologie, din cadrul Spitalului "Sf. Spiridon"
Medicii spun ca boala de care sufera Adrian – leucemie acuta limfoblastica, cu celule de tip P- poate apare in plina sanatate aparenta. "Perioada in care tumora se dezvolta ramine asimptomatica si la un moment dat se manifesta prin febra, scadere in greutate sau mimeaza o alta infectie exact cum s-a intimplat si in acest caz cind pacientul a fost trimis initial cu suspiciunea de pneumonie. El nu avusese nici o problema inainte si s-a adresat unei clinici medicale unde s-a depistat o tumora mare linga plamin. A aparut suspiciunea de boala a organelor hematopoetice si a fost indrumat catre noi unde i-am pus diagnosticul de leucemie acuta limfoblastica", a spus dr. Cristina Burcoveanu, medic in cadrul Clinicii de Hematologie a Spitalului "Sf. Spiridon" Iasi. Ea a mai precizat ca, desi apar tot mai multe cazuri de acest fel, nimeni nu a putut sa explice exact mecanismul si cauzele. Ele sint combinate, de la fondul genetic, poluare chimica, poluare cu radiatii, stres etc. "Este un cancer al maduvei si ganglionilor limfatici care se dezvolta sub forma unor celule limfocitare anormale. Organismul ramine fara aparare impotriva infectiilor, anemie severa, apar singerari din cauza modificarilor de coagulare. Din punct de vedere terapeutic sint doua posibilitati de tratament. Cea clasica ce consta in chimioterapie si a doua este transplantul de maduva osoasa care, din punct de vedere teoretic este foarte bun, dar nu se face la noi in tara. Singurul tratament care i-l putem acorda este cel prin chimioterapie conventionala. Prin medicatie, celulele canceroase sint tinute sub control dar, din pacate, nu reusim sa le indepartam definitiv pentru a nu afecta celulele normale din singe. Insa, fara transplant nu are sanse sa supravietuiasca si ar fi recomandat ca acesta sa fie facut cit mai repede", a mai spus dr. Burcoveanu. (Simona RELEA)