Caută 
7 MIN
Peste 40 de musulmani care traiesc, invata ori s-au refugiat in Iasi din fisia Gaza au organizat ieri un miting pentru incetarea razboiului etichetat drept cel mai singeros episod al celor 60 de ani ai conflictului israelo-palestinian. In doua luni, in Romania s-au refugiat peste 400 de persoane, dintre care aproximativ 80 sint in Iasi. La manifestatie au participat elevi si studenti romani, care au militat pentru incetarea atrocitatilor.
Mitingul pentru pace, organizat de Liga Islamica si Culturala Romania, filiala Iasi, a pornit la ora 14.00 din fata Universitatii de Medicina, a continuat pe b-dul Stefan cel Mare pina in fata Palatului Culturii. Manifestantii au avut pancarde bilingve romano-engleze cu fotografii ale copiilor ucisi in Gaza pe care scria "Acestia sint soldati?" sau "Unde este familia mea?", "Opriti genocidul", "Opriti razboiul". Doi copii ai unui manifestant au mers in fata marsului, tinind in miini steagul palestinian.
"Acesta manifestare este un mesaj catre cei cu inima si suflet ca sa opreasca acest masacru din Gaza. Acolo mor doar civili nevinovati, mai ales copii. Dintre cei 1.000 de martiri de pina acum, 50% sint copii", explica doctorul specialist chirurg Gabrel Sami. El a fugit din Gaza anul trecut intr-o salvare, ca insotitor de pacient. A intrat in Egipt si de acolo in Romania unde are rudele sotiei. "Si sotia si cei patru copii au fugit din Gaza la fel, tot in salvare. Prima data cind am incercat sa ies au bombardat granita. Am fost nevoit sa astept doua luni pina sa pot incerca din nou", isi aminteste Sami.
Gaza pe care a lasat-o in urma este o ruina. In acea ruina, de unde oamenii fug de moarte in fiecare secunda, incearca sa supravietuiasca rudele sale, parintii, fratii, surorile, persoane care nebeneficiind de dubla cetatenie isi petrec viata in "epoca de piatra". "Acolo nu este gaz, lumina, apa. S-a ajuns ca in epoca de piatra", zice Sami. "Rudele cu care incerc sa vorbesc zilnic sint nenorocite. Cu totii fug acolo de moarte, se adapostesc dintr-o casa in alta, insa nimic nu mai este sigur", descrie situatia din Gaza, chirurgul plastician Maher.
O stie atit de la televizor cit si de la familia ramasa acolo. El a avut noroc. Venise sa isi viziteze socrii aici, la Iasi, inca din septembrie, iar cind se pregatea sa plece spre casa a inceput conflictul. "Nu vrem sa mai dureze acest conflict. Deja se trage in ruine. Nu mai este nimic de bombardat acolo. Doar ruine si copii", continua el. Doctorul se va intoarce in tara sa in clipa in care se va declara pacea. "Obligatoriu ca ma intorc in tara mea ca orice patriot. Daca am pleca toti de acolo, cui ar ramine tara mea?", zice dr. Maher, tata a trei baieti de doi ani jumatate, respectiv de opt si zece ani, pe care, desi vorbesc cu bunicii din Gaza, incearca sa ii menajeze, oferindu-le raspunsuri cit mai simple la intrebarea "ce se intimpla acasa?".
"Femeile mor de infarct cind isi vad copiii morti"
Noroc au avut si cei patru membri ai familiei Abu Arab. Ei au plecat din Gaza anul trecut, insa a ramas acolo fata lor cea mare, care este studenta si care nu a putut pleca din cauza bombardamentelor.
"Am vorbit cu ea si mi-a zis ca s-a refugiat la sora sotului ei. La o ora dupa ce a ajuns acolo casa le-a fost bombardata", explica Mariana Abu Arab. Ea a venit la manifestatie alaturi de ceilalti doi copii, Diana si Stefan, pe care i-a adus in Romania pentru a vedea ce inseamna pacea. "Cel mic, pe care am reusit sa il inscriu in clasa a I, cind auzea aici avioane se ascundea sub pat. Abia am putut sa il fac sa inteleaga ca totul e bine, e pace", povesteste femeia, care a trait 14 ani in orasul Gaza. A lucrat la secretariatul spitalului de acolo. "Morga era chiar linga birouri. Se aduceau zilnic copiii morti. Este groaznic. Femeile mor de infarct, cind isi vad copiii morti", isi aminteste ea.
Mariana a plecat din Gaza in vara lui 2007, iar sotul ei a venit abia in ianuarie 2008. "A spart granita cu Egiptul, asa a putut veni la noi. Dar vreau sa aduc si fata aici", isi doreste ea.
Alaturi de Mariana, doctorul Maher, Gabrel Sami au scandat lozinici pentru libertate si elevi si studenti romani. Printre acestia s-a aflat si Paula Clapan, eleva in clasa a XII-a la Colegiul National. "Noi am venit aici nu pentru ca tinem partea cuiva ci pentru ca dorim sa inceteze ostilitatile. Sintem de partea copiilor. Atrocitati de tipul acesta nu ar trebui sa mai aiba loc in acest secol in care beneficiem de atitea resurse umane si diplomatice", spune tinara.
13 zile in spaima si teroare
Un medic palestinian s-a refugiat la Iasi din calea bombardamentelor israeliene. Si-a luat cu el sotia si copiii si a venit in orasul unde a terminat facultatea. Samir Bitaw a povestit cosmarul trait in Gaza in cele 13 zile de bombardamente care l-au prins in Palestina. "Oricine pleaca de acasa este o tinta sigura, nu stie daca se mai intoarce", spune el u acum el isi cauta de munca la Spitalul de Urgente.
Cind pleca de acasa isi lua ramas bun de la familie ca si cum nu s-ar mai intoarce. Pericolul il pindea la fiecare pas, focuri de arme il urmareau atunci cind iesea sa caute mincare, iar casa in care locuia se zguduia la explozia bombelor. Aceasta este povestea lui Samir Bitaw, un medic fugit din Gaza dupa 13 zile de razboi.
Samir are 39 de ani si este din Palestina. A studiat medicina in Iasi, la Universitatea de Medicina si Farmacie "Gr. T. Popa" si, in 1986, dupa finalizarea studiilor, s-a intors in Palestina. Prietena sa, o ieseanca pe care a cunoscut-o in perioada studentiei, a plecat si ea in Palestina. Cei doi s-au casatorit si au doi copii. Samir lucra in spital si avea un salariu bun, aveau o casa spatioasa si o masina. Totul era frumos, pina cind razboiul a inceput sa ia amploare.
"In Gaza se declarase situatie de urgenta. Acolo este razboi in toata semnificatia cuvintului. Tot orasul este in moarte si in suferinta. Oricine pleaca de acasa este o tinta sigura, nu stie daca se mai intoarce. In ultimele doua zile cit am stat acolo mai puteam iesi din casa doar la ora 13 si doar pentru provizii. Dar nu era apa, nu era piine, lumina sau gaz. Eu locuiam in zona nordica a orasului, o zona mai putin bombardata. Dar tot se auzeau bombele, era frig si foamete, casa si geamurile se clatinau. Trebuia sa stam tot timpul cu geamurile deschise pentru ca altfel se spargeau. Viata e un iad. Traiam razboiul minut cu minut, secunda cu secunda. In ultimele zile au inceput atacuri si la spitalul in care lucram", a povestit Samir Bitaw.
Situatia era critica in zonele marginase ale orasului, zone in care ambulantele sau ajutoarele nu puteau ajunge. "Oricine ajungea acolo era victima. Ambulantele nu puteau ajunge nici cu ajutor din partea celor de la Crucea Rosie. Casele erau darimate peste oameni raniti sau morti", isi aminteste medicul.
A mers doua zile pe un teren plin de sirme si mine
Aceasta situatie l-a facut pe Samir sa faca tot posibilul pentru a pleca din Gaza. Timp de trei zile a incercat sa sune si sa trimita un fax la Ambasada Romaniei din Tel Aviv pentru a cere ajutor. A reusit sa trimita fax de la spitalul in care lucra si a primit raspuns favorabil. I s-a spus ca va fi ajutat sa plece de acolo, dar nu i s-a spus cind. Dupa alte trei zile, la ora 12 noaptea, a primit un telefon. I s-a spus sa se pregateasca pentru ca in citeva minute vor pleca. A reusit sa isi ia actele, sotia si cei doi copii.
Odata cu el au fost evacuate 20 de persoane, desi erau prevazute 57 de persoane. Restul de 37 locuiau in zonele de periferie si nu au reusit sa ajunga la timp la locul intilnirii. "Cea mai grea a fost iesirea din Gaza. Era un teren de aproximativ doi kilometri, teren arat si plin de sirme si mine. A durat doua zile sa trecem de el. Eram patru familii", a continuat Samir Bitaw.
Samir vrea sa lucreze la Spitalul de Urgente
Samir impreuna cu familia sa a ajuns in Romania pe 6 ianuarie. A scapat de teroarea fizica, dar a ramas marcat psihic. Cei doi copii, in virsta de 12 si respectiv noua ani, se sperie si acum la cel mai mic zgomot. Acum Samir locuieste la socrii sai si incearca sa isi gaseasca un loc de munca.
"Trebuie sa o iau de la zero. Aveam tot ce imi trebuie acolo. Mi-am lasat parintii, fratii, casa si toate bunurile si am venit aici. Trebuie sa gasesc o posibilitate sa-mi intretin copiii", a spus medicul. Tudor Ciuhodaru, coordonatorul Unitatii de Primire Urgente a Spitalului "Sf. Ioan" s-a aratat interesat de el si incearca sa il ia in echipa spitalului.
"Asteptam sa fie traduse toate actele sale. Pina atunci i-am spus sa faca cerere la conducerea spitalului, la Colegiul Medicilor din Romania si la Directia de Sanatate Publica. Legislatia insa este destul de stricta in aceste cazuri. Speram totusi sa il putem lua in echipa noastra", a spus dr. Tudor Ciuhodaru.
