AVERI DE MILIOANE DE EURO

Romanii care au ales sa munceasca in strainatate au trimis anul trecut acasa, in total, peste 4 miliarde de euro. Din judetul Neamt au plecat circa 150.000 de persoane, Romanul si comunele arondate fiind sursa cu peste 100.000 de oameni plecati la munca in Europa. Urmare a desfasurarii unui proiect cu finantare externa, Societatea Academica din Romania (SAR) a realizat un studiu privind costurile si beneficiile migratiei internationale a fortei de munca. Studiul s-a desfasurat in exclusivitate in judetul Neamt, reprezentantii SAR motivind aceasta decizie prin faptul ca in acest judet se inregistreaza plecari masive ale muncitorilor in strainatate. Proiectul SAR are drept finantator Ambasada Olandei din Romania, prin intermediul programului MATRA. Proiectul „Migratia internationala a fortei de munca – costuri si beneficii” s-a desfasurat in comunele Tamaseni, Cordun si Piatra Soimului. Reprezentantii SAR au realizat noua interviuri cu reprezentanti ai autoritatilor locale si cu micii investitori locali, precum si alte 44 de interviuri cu persoane care au lucrat in strainatate. Discutiile cu migrantii au urmarit identificarea factorilor care determina migratia in strainatate, a asteptarilor muncitorilor migranti din partea autoritatilor locale si centrale, a problemelor cu care se confrunta muncitorii migranti. Studiul SAR a relevat ca, in comunele nemtene, aproximativ jumatate din populatia care a implinit 18 ani migreaza la munca in strainatate. „Fenomenul migratiei a inceput sa ia amploare din anii ’90. Pentru ca, la acel moment, romanii care plecau in statele membre UE aveau nevoie de viza Schenghen, strategia folosita era platirea unei excursii pina in tara de destinatie, unde ramineau, apoi, pentru a-si gasi un loc de munca. Procentul celor care pleaca la munca in strainatate a crescut treptat. Perioada 2001-2005 a inregistrat cea mai inalta rata a plecarilor, aproape dubla fata de perioada 1996-2000. In perioada 2001-2005, 11% din repondenti au plecat ei insisi sa munceasca in strainatate, iar 22% declara ca au avut pe cineva din gospodarie care a plecat pentru prima data din tara, fata de perioada 1996-2000, cind doar 7% din respondenti muncisera in afara si doar 11% aveau un membru al gospodariei plecat. Una dintre posibilele explicatii este faptul ca perioada 2001-2005 coincide cu perioada ridicarii vizelor, ceea ce a facilitat accesul pe piata de munca a UE a muncitorilor romani”, se specifica in raportul SAR.
Migratia la munca in strainatate se face pe filiere foarte precise. Astfel, cea mai frecventa modalitate de a ajunge in strainatate mentionata de persoanele care au muncit in strainatate este aceea de a apela fie la o ruda, fie la un prieten. Multi dintre muncitorii plecati peste granita nu au apelat la institutiile statului, avizate in domeniul migrarii legale a fortei de munca. „Motivele pentru care se apeleaza atit de putin la institutiile statului sau la firmele private rezida in special in lipsa informatiilor suficiente. 51% din respondenti marturisesc ca au auzit despre Oficiul pentru Migratia Fortei de Munca in Strainatate (OMFM), dar nu cunosc detalii, in timp ce 34% nu au auzit deloc despre aceasta institutie. Departamentul pentru Munca in Strainatate (DMS) sau agentiile private de mediere a fortei de munca in strainatate sint si mai putin cunoscute – 41% nu cunosc suficiente detalii despre DMS, 52% nu au auzit deloc despre acesta, in timp ce 37% din respondenti nu au suficiente detalii despre agentiile private sau nu au auzit niciodata despre acestea (51%). Cu toate acestea, chiar si pentru necunoscatori, metoda considerata a fi cea mai avantajoasa (ieftina, sigura si rapida) este cea de a migra prin intermediul serviciilor OMFM. Intentia crescuta de a apela la prieteni sau rude pentru a pleca in strainatate poate reprezenta si un efect al lipsei unor alternative viabile. Agentiile de mediere nu se bucura de prea multa incredere din partea cetatenilor. OMFM beneficiaza de incredere, dar, in acelasi timp, procedura e perceputa ca fiind greoaie si costisitoare, chiar daca OMFM nu percepe, spre deosebire de agentiile private, o taxa de inscriere in baza de date. In cazul OMFM, costurile transportului pina la Bucuresti, ale cazarii, transforma Oficiul intr-un intermediar costisitor, atit din punct de vedere al banilor, cit si al timpului. Aceasta lipsa de alternative viabile genereaza, de multe ori, migratie ilegala si munca la negru”, se mai specifica in raportul SAR. In general, cei care pleaca in strainatate aleg strategia apelului la rude sau prieteni. Unul dintre membrii familiei este plecat, de cele mai multe ori ilegal, iar dupa ce a reusit sa obtina un contract de munca legal incepe sa ii aduca in strainatate pe cei apropiati. Toate persoanele intervievate se prezinta ca fiind cazuri de succes, delimitindu-se de persoanele care au esuat in incercarea de a gasi un loc de munca in strainatate: „Sint multi la colturi de strada. La 11 dimineata, dupa ce vii de la biserica, cum se face in Italia, vezi cite doi – trei in fata la biserica, sa-i dai ceva. «Ba, dar de unde sinteti?». Iti da un nume, din Arad, din Timisoara, sau din Baia Mare. «Citi copii ai acasa?». «Patru». «Si unde-s?». «Uite aci, traim in casele astea parasite». Fara apa, fara lumina, e vai de capul lor”, a declarat una din persoanele intervievate. O parte din cei plecati apeleaza la Biserica pentru a gasi de lucru. De asemenea, unii se bazeaza pe faptul ca biserica acorda ajutor celor aflati in dificultate, in sensul ca le ofera cele necesare supravietuirii: alimente, cazare in caz de nevoie. „Iti da si mincare, nu te lasa sa mori de foame… In fiecare seara ti se aduce mincare, se da si pentru a doua zi… in toate garile… nu moare nimeni de foame…”, a declarat o alta persoana intervievata.
Raportul SAR a identificat doua categorii de migranti. O prima categorie este reprezentata de cei care au familii ramase in tara, copii si care au, in general, peste 30 de ani. Conform datelor anchetei cantitative, procentul celor de peste 35 de ani care muncesc in strainatate reprezinta 46% din totalul esantionului. Aceste persoane au ca obiectiv sa acumuleze cit mai multe resurse financiare pe o perioada determinata de timp, dupa care sa revina in tara. 53% din totalul persoanelor care lucreaza in strainatate trimit bani acasa, mai mult sau mai putin frecvent. Banii primiti sint o importanta sursa de venit pentru 56% din persoanele intervievate. Banii cistigati sint investiti in general in construirea de case, achizitionarea de masini si alte bunuri electrocasnice. Migrantii dovedesc, cel putin la nivel declarativ, foarte putin spirit antreprenorial. Doar 2% au investit bani intr-o afacere si alti 2% in terenuri. Chiar si cei care doresc sa porneasca o afacere se orienteaza in special pe afaceri de mica anvergura, domeniile vizate fiind cele ale alimentatiei publice, comertului cu materiale de constructii, transport persoane si ateliere mici. Un alt tip de investitie facuta pe baza contributiilor celor plecati la munca in strainatate este construirea de biserici, dar sumele donate sint modeste. „Nu poate fi negat, totusi, faptul ca migratia externa are efecte asupra dezvoltarii satului. Astfel, satele isi schimba infatisarea – fie sint renovate sau reconstruite, fie apar zone noi unde regasim case cu arhitectura moderna. De asemenea, se faciliteaza accesul la utilitati (cazul satului Tamaseni, unde exista retea de apa potabila ce urmeaza a fi data in functiune si retea de gaze, ceea ce va permite instalarea de centrale termice). Unul dintre principalele motive ale lipsei de investitii este lipsa unor sume de bani suficient de mari pentru a deschide o afacere”, sint concluziile raportului. Sumele trimise lunar acasa de cei plecati in strainatate sint relativ modeste, majoritatea acestora fiind pina in 500 de euro per transfer. Doar 8% trimit sume cuprinse intre 500-1.000 de euro si doar 2% sume mai mari de 1.000 de euro. In schimb, intr-un an, in bancile romascane vin milioane de euro. A doua categorie de migranti este reprezentata de cei foarte tineri, unii dintre ei abia ajunsi la virsta majoratului, pentru care plecarea la munca in strainatate este prima experienta de acest tip. Procentul tinerilor sub 25 de ani care pleaca in strainatate este de 25% din totalul persoanelor chestionate care lucreaza in strainatate. Pentru ei, plecarea este o provocare, o sansa pe care nu doresc sa o rateze. Prin comparatie cu cei mai in virsta, cei foarte tineri sint orientati mai mult spre a intemeia familii in tarile de destinatie. „Toti cei care termina scoala acum pleaca si se casatoresc acolo. Foarte multi dintre cei care se casatoresc acolo nu se mai intorc aicea”, sustine o alta persoana intervievata. Principalele cauze care determina plecarea la munca in strainatate sint de ordin economic: veniturile obtinute in tara sint extrem de scazute, neputind asigura un trai decent unei familii. Astfel, munca in strainatate este o modalitate alternativa de a cistiga bani, de cele mai multe ori extrem de importanta – pentru 56% din respondenti, banii trimisi acasa reprezinta o importanta sau foarte importanta sursa de venit pentru familie.