Casa de Cultura se zbate intre supravietuire si improvizatie

Casa de Cultura, impropriu numita a "sindicatelor", s-a indepartat, dupa Revolutie, de menirea ei initiala. Constructie prost intretinuta, ea apartine astazi doar de Asociatia Nationala a Caselor de Cultura. Cu doar opt salariati, care-si cistiga lefurile doar din ceea ce se incaseaza din inchirierea spatiilor existente, institutia nu mai face decit sporadic cultura. Fatada acesteia a fost usor inviorata de copertina de la intrarea in discoteca "Inter Club" apatinind SC "Inter Amal", unde se mai organizeaza cite o expozitie sau o lansare de carte, un concurs de miss al vreunui liceu, care mai amintesc de destinatia initiala a institutiei de la care s-a inchiriat spatiul cu destinatie de discoteca. La intrarea propriu-zisa se gaseste un chiosc cu citeva maruntisuri: biscuiti, pufuleti, sucuri, tigari si bautura.
In primul intrind al cladirii functioneaza, de citiva ani, un alt bar, apartinind AF Pricop. Pe laterala dinspre Casa Modei, spatiul in care a fost, odata, o librarie, a devenit tot un bar. Pe laterala din dreapta, la demisol, functioneaza de citiva ani un depozit cu haine la mina a doua, in care domina mirosul intepator specific unor astfel de magazine cu vechituri. Spatiul care a fost inchiriat timp de cinci ani Postei, gazduieste acum un magazin de inchirieri casete video.
La demisolul societatii functioneaza un studio de inregistrari apartinind consilierului municipal Valentin Luncanu si o societate de distribuire a presei – "Vilcomar".
A fost odata o biblioteca Nimic nu indica locul in care ar trebui sa fie biblioteca. In locul acesteia se gaseste o usa inchisa cu gratii. Nimeni nu s-a gindit ca ar fi trebuit pus macar un anunt care sa avertizeze eventualii cititori ca secretara-bibliotecar se afla in concediu. Sala de spectacole, cu scaune uzate, e la fel de neprimitoare vara, ca si iarna, cind frigul patrunzator si curentul te determina sa nu-si doresti a reveni in acest loc neprimitor. Sala de auditii unde, pina acum citiva ani, amatorii de muzica buna asistau la auditiile muzicale ale eruditului profesor Gheorghe A.M.Ciobanu, mai gazduieste, din cind in cind, cite un concert, o lansare de carte sau o intrunire politica. Cele doua WC-uri fara capace si cu instalatiile sanitare defecte te fac sa realizezi tortura a ceea ce se cheama "picatura chinezeasca". Un miros intepator de urina te alunga. Doi muncitori spoiesc peretii holurilor care n-au vazut varul de citiva ani. Un glazvand din termopan si niste jaluzele moderne arata ca ceva "s-a miscat" in acest spatiu, disputat de diversele confederatii sindicale si ramas, in final, al nimanui. "Am inchiriat spatiul unei societati care vrea sa deschida un centru de infrumusetare. Intentionam sa mai deschidem si un cafe-internet", declara Doru Alexandru, directorul Casei de Cultura.
Pe salile lacasului destinat actului de cultura, cum mai poti citi pe frontispiciul cladirii, te intimpina omul identificat cu institutia – celebrul "nea Ilie", angajat al Casei de Cultura de peste 40 de ani, dar peste care timpul parca refuza sa treaca. Cu un efort de memorie, isi aminteste ca ultimul spectacol de teatru a avut loc in urma cu vreo jumatate de an. O cladire roasa de vreme si care nu mai are nimic de-a face cu arta este tot ce a mai ramas dintr-o institutie destinata propagarii actului de cultura in urbea musatina. (Flora ORDEAN)