Copii cu acces interzis la liceu si facultate

Si numarul elevilor scade. "Situatia dureaza de citiva ani si e cauzata de faptul ca tinerii pleaca din sat si nu se mai intorc", spune profesorul Constantin Istin, directorul scolii. Oamenii sint atit de saraci incit fie ca nu-si dau copiii la scoala, fie ca-i retrag, cind ajung la liceu. De 15 ani, din Poenari nu a mai plecat nici un tinar la facultate.
Saracie lucie
In ultimii opt ani, doar Oana Popovici si Ana Maria Gidinceanu termina liceul. Din cei 48 de elevi care au absolvit anul acesta clasa a VIII-a, doar patru au reusit la liceu, iar 16 – la scoli profesionale. La capacitate s-au prezentat doar 31, din care au luat examenul 16. "Lumea e necajita. Avem copii buni, care ar vrea sa urmeze un liceu, dar nu au bani. In scoala generala, le-am acordat burse, dar, ca sa mearga la un liceu din oras, nu mai au bani. Cel putin un milion le-ar trebui pentru gazda, plus alimente, carti si imbracaminte. Asta e realitatea pe care n-o putem schimba", spune directorul scolii. Vasilica Focsa a reusit sa intre la Liceul de Industrie Alimentara, insa nu stie daca parintii vor avea cu ce o tine in scoala: "Au mai existat parinti care si-au tinut copiii un an-doi in scoala, apoi i-au retras", spune directorul scolii.
Constantin Gidinceanu a lucrat pina anul trecut la Cooperatie. Acum, la 47 de ani, nu mai are serviciu. Fetita lui, Geanina, este in clasa a VII-a. "Ii place sa invete. Noi o ajutam, dar nu stiu daca vom avea cu ce s-o dam la scoala. Pamint nu avem, nici alte surse de venit", se plinge barbatul.
Ultimul student – acum 15 ani
Primarul comunei, Ioan Sfrija, spune ca, din Poenari, ultimul tinar a plecat la facultate acum 15 ani. "Doar 1% dintre copiii nostri reusesc sa mearga la un liceu. La cele 9 scoli au invatat, anul trecut, 390 de elevi. Anul acesta, din cauza scaderii numarului de elevi, s-au comasat doua scoli – Poenita si Ciurea -, de unde elevii vor fi adusi la centru cu microbuzul. Din 1987 n-am mai avut un student", spune primarul.
La toamna, vor merge la scoala doar 380 de elevi, din care, la clasa I, numai noua. Pentru gradinita se pregatesc doar 20 de copii. "Mai sint citiva copii de gradinita in celelalte sate, dar nu au cum merge la gradinita", declara directorul scolii. La ultimul recensamint scolar au fost recenzati doar 400 de copii, cu virste pina la 14 ani.
Familii care traiesc doar din alocatia copiilor
Tiron Marinica are 30 de ani si, pentru ca n-are pamint, traieste doar din alocatia copiilor. La fel si Tudor Chiritescu, care are 28 de ani si e insurat, are doi copii. El munceste cu ziua, la oamenii mai instariti.
Constantin Lefter a lucrat pina in 1997 la mina Vulcan. S-a intors in sat, si-a facut un rost. Bruma de bani ramasa din salariile compensatorii a investit-o in gospodarie. Si-a cumparat vaca, un cal, caruta, porc. Cind a vazut ca nu se descurca a incercat, ca atitia altii, sa plece in strainatate. A vindut animalele din batatura. "Am ajuns in Italia. Am stat trei saptamini si n-am gasit nimic de lucru. A trebuit sa ma intorc acasa, fara nici un ban", spune tinarul. Acum incearca s-o ia de la capat. Ana Maria, fetita lui, invata foarte bine. "Voi munci pe brinci sa pot tine fata la scoala", spune Constantin. Oamenii lupta sa iasa din nevoi, insa parca ii urmareste un blestem.
Agricultura de subzistenta
Oamenii au stat cu ochii pe cer, rugindu-se la Dumnezeu sa le dea un strop de ploaie. Au venit apoi ploile si cimpul s-a mai inviorat. "Din cauza lipsei banilor, se face o agricultura de subzistenta. E o zona foarte saraca", declara inginera Gabriela Galavan, fiica a satului. Ea si fratele sau, medic veterinar, au invatat la Roman. Gabriela a terminat Facultatea de Agronomie in 1990, iar fratele ei in 1993. Apoi s-au intors in sat. Tinarul medic are o microferma zootehnica. "Incercam sa facem ceva pentru comuna in care ne-am nascut", spune tinara inginera, care lucreaza la Centrul de Consultanta Agricola.
Directorul scolii a facut un studiu si apreciaza ca abia peste 8 ani sint sanse ca la Poenari sa se amelioreze natalitatea. "Sint o multime de case, ai caror proprietari au murit de citiva ani. Stau nelocuite si sint amenintate de paragina", spune inginera Galavan.
Oamenii sint necajiti si se pling ca n-au pamint. Cit este, nu s-a impartit. Un sat uitat de Dumnezeu, dar si de autoritati! (Flora ORDEAN)