Prima moara retrocedata

miercuri, 05 septembrie 2001, 23:00
3 MIN
 Prima moara retrocedata

Miercuri, 5 septembrie, executorul judecatoresc, Spiridon Postelnicu, a pus in executare decizia Curtii de Apel Bacau, de retrocedare a morii din comuna Moldoveni, catre proprietarul de drept – Elena Dobreanu, din Bucuresti, in virsta de 70 de ani. Aceasta s-a judecat, mai bine de patru ani, sa-si recupereze moara, vinduta de "Pamgaz" Piatra Neamt morarului, care a fost salariat al societatii. Moara in discutie nu a fost niciodata nationalizata, ci a fost confiscata abuziv, in urma cu 50 de ani.
In 1996, SC "Pamgaz" vinde morarului Constantin Moisei, pe factura fiscala, moara la care acesta lucra, pentru suma de 8,114 milioane lei – pret in care au fost incluse cladirea si utilajele. Vinzarea s-a facut prin licitatie publica.
Dupa ce Elena Dobreanu da in judecata "Pamgazul", in 12 mai 2000, Judecatoria Roman da cistig de cauza reclamantei, obligindu-l pe Constantin Moisei sa-i retrocedeze moara. Acesta face uz de dreptul sau la recurs si cistiga procesul. Curtea de Apel Bacau, care caseaza hotarirea Tribunalului Neamt, da, din nou, cistig de cauza proprietarei de drept.
"Reclamanta este prima persoana din aria de competenta a Judecatoriei Roman care este pusa in stapinirea unui bun imobil mostenit. Pot sa spun ca fostul morar nu a fost unul de rea-credinta tinind seama de faptul ca, pe toata perioada cit a detinut-o, s-a comportat ca un bun proprietar, iar moara este in stare de functionare. Predarea-primirea s-a desfasurat in mod civilizat. Consider ca ar fi in interesul tuturor ca astfel de retrocedari, care au ca temei o hotarire judecatoreasca definitiva si irevocabila, sa se faca in acest mod", a declarat Spiridon Postelnicu.
Vizibil marcata de moment, proprietara de drept a tinut sa rememoreze valoarea afectiva a momentului recuperarii, tinind cont de circumstantele in care moara a fost confiscata.
O moara cu valoare sentimentala
"Dupa ce doi ani de zile m-am judecat sa intru in posesia terenului, pe care era construita moara, teren pe care l-am mostenit impreuna cu moara de la sotul meu, in comuna Moldoveni, acum am ajuns sa traiesc si ziua fericita in care am fost pusa in stapinirea bunului meu. Cred ca decizia Curtii de Apel Bacau este mai mult decit o reparatie morala, inainte de cea materiala. Spun aceasta, pentru ca cei care au fost proprietarii de drept ai terenului si ai morii – socrii mei – au fost deposedati abuziv si dizlocati in noaptea de 2 spre 3 martie 1949, la Piatra Neamt, in niste bordeie insalubre, pe motiv ca erau «mosieri». In acest timp sotul meu – Dumnezeu sa-l ierte! – era elev la Liceul «Roman-Voda» si, daca ar fi fost acasa atunci cind au fost ridicati socrii mei, ar fi fost luat si el", rememoreaza Elena clipele de cosmar traite de familia Dobreanu, in acei ani de prigoana comunista, impotriva celor ce acumulasera avere si constituiau, in fapt, motivul bunastarii intregii tari.
Cladirea morii din Moldoveni, in care a intrat in posesie Elena Dobeanu, are o vechime de peste 160 de ani, dar este foarte solicitata de sateni pentru calitatea fainii macinate. Femeia spune ca va vinde moara, pentru ca are o virsta inaintata si nu va putea sa se ocupe de administarea ei.
Intre timp, desi sentinta era executorie, Constantin Moisei contesta hotarirea de a-i da proprietarei noua milioane lei, cheltuieli de judecata.
"Este pe rolul Judecatoriei Roman un alt proces, pe care mi l-a intentat morarul. Am notificat pretentiile ca morarul sa-mi dea chirie pentru cei 700 metri de teren pe care-l foloseste abuziv. A refuzat sa faca acest lucru si de ani de zile ma poarta prin tribunale, la virsta mea. Dupa terminarea procesului a deschis o alta actiune prin care-mi solicita vreo 30 milioane lei, pentru o anexa si un gard, pe care le-ar fi construit la moara, desi eu detin acte ca acestea au fost construite de «Pamgaz»", spune Elena Dobreanu, care traieste dintr-o pensie de urmas de aproape un milion de lei si a cheltuit in justitie zeci de milioane de lei pentru a dobindi un bun care-i apartine de drept. (Flora ORDEAN, Remus MINEATA)

Comentarii