Bazarul – Turnul Babel crescut in coasta Sucevei

Bazarul Suceava. O incinta in care, potrivit celor mai exigente estimari, se ruleaza zilnic mai mult de zece miliarde de lei. Mai mult decit in orice unitate comerciala din judetul Suceava, mai mult decit in orice fabrica, cele trei hectare ale bazarului constituie probabil suprafata de teren care produce cei mai multi bani intr-o zi, pe metru patrat, macar in zona noastra. Mii de oameni lucreaza aici si activitatea multora dintre ei este la limita legii. S-a spus ca este o cloaca a infractionalitatii dar s-a spus, in acelasi timp, ca este o oportunitate nesperata pentru cei ramasi pe dinafara in urma proceselor de restructurare a marilor intreprinderi sucevene. Bun sau rau, Bazarul Suceava este, ca entitate, rivnit de multi, pentru veniturile pe care le produce, de ordinul miliardelor in fiecare luna. In clipa de fata, taxele incasate din Bazar se duc catre sustinerea fotbalului sucevean, prin Nord Club Foresta. Multi insa considera ca aceste sume ar fi trebuit orientate in alta directie. Cum s-a nascut Bazarul si cum s-au nascut confruntarile de interese pe marginea mostenirii sale incercam sa descifram in cele ce urmeaza.
Scurt istoric
Bazarul Suceava, in forma in care exista in momentul de fata, a luat fiinta in anul 1993, la initiativa primarului municipiului Suceava din legislatura 1992-1996, Gheorghe Toma. Inainte de 1993, Bazarul a functionat pe un teren situat in apropierea Strandului Itcani, teren care a intrat in proprietate privata, prin aplicarea legii18/1991. La acea vreme, Bazarul se constituia intr-o sursa de venit importanta pentru bugetul Primariei si in acelasi timp a constituit un debuseu important pentru persoanele ramase fara locuri de munca in urma valului de disponibilizari din perioada ’91-’93, care au identificat in activitatea comerciala desfasurata in bazar o sursa de cistig.
Pina in anul 1997, in luna iulie, Bazarul sucevean a functionat in subordinea Administratiei Pietelor, perioada in care s-au realizat de altfel mai toate investitiile care exista la ora actuala in acest spatiu. In perioada administratiei Toma, a fost standardizat un model de chiosc pentru desfasurarea activitatilor comerciale in incinta Bazarului, ramas in istorie sub numele de "chiosc tip IRA". Acestea erau produse initial de fosta Intreprindere de Reparatii Auto Suceava, actuala SPIT SA. Fiind usoare, fiabile si relativ ieftine, comerciantii din Bazar le-au adoptat rapid, pentru a-si desfasura activitatea intr-un cadru cit de cit civilizat. In timp, societatea care detinea patentul a pierdut clientela, modelul fiind preluat de o firma privata din Bosanci. Intimplator sau nu, acest lucru s-a produs imediat dupa plecarea lui Gheorghe Toma de la Primarie.
Ce se gaseste pe tarabe
Bazarul sucevean a devenit in timp un centru comercial renumit in intreaga tara. In momentul de fata, in Bazarul Suceava sint amplasate aproximativ 3.000 de chioscuri in care isi desfasoara activitatea circa 2.000 de agenti economici. Pornind de la mai nimic, comerciantii care isi desfasoara activitatea in incinta acestuia si-au constituit legaturi cu furnizori din tara si din afara, devenind la rindul lor furnizori pentru altii. In fiecare dimineata, trenurile care ajung la Suceava aduc sute de "mici intreprinzatori", cu sacose, genti si papornite, veniti din toate colturile tarii sa cumpere marfa de la Suceava si sa o vinda, mai apoi, prin locurile lor de bastina.
Principala sursa de aprovizionare cu marfa este Centrul Comercial Europa din Bucuresti, de unde se achizitioneaza marfa provenita cu preponderenta din Turcia si China. De aici sint aduse mai ales obiecte de incaltaminte din inlocuitori de piele, confectii, etc. O sursa directa este pentru bazaristii suceveni Turcia, de unde se procura in special confectii – haine din piele, blugi, si alte produse. Din Ungaria, este adusa mai ales aparatura electronica, iar din Polonia vin confectii si cosmetice.
Un segment separat il reprezinta marfa adusa din Ucraina, prin micul trafic de frontiera, extrem de diversa si care este comercializata in Bazarul sucevean mai ales de catre ucrainenii care incearca in acest mod sa valorifice cu un profit oricit de mic marfurile lor. In ultima vreme, au intrat pe piata si marfuri autohtone, cum este incaltamintea din piele, fabricata de mestesugarii din zona Vicovului.
Trebuie remarcat faptul ca in timp, in perimetrul Bazarului s-au structurat zone de distributie pe diferite categorii de marfuri. Astfel, clientii stiu ca blugi, de exemplu, se pot gasi numai intr-un anumit sector, asemenea hainele de piele, aparatura electronica sint oferite spre vinzare numai in anumite zone.
Sa faci afaceri in bazar nu este tocmai un lucru usor. In primul rind, vinzarile, potrivit declaratiilor comerciantilor care isi desfasoara activitatea aici, au scazut simtitor in ultimii ani. In plus, activitatea se desfasoara practic in aer liber. Canicula, ploaie, ninsoare, ger, toate sint resimtite din plin de cei care vor sa cistige ceva din aceasta activitate. Bazaristii asteapta cu nerabdare anumite perioade in care atteapta ca vinzarile sa creasca. Sint saptaminile dinaintea sarbatorilor de Paste si Craciun, precum si perioada premergatoare inceperii anului scolar. In restul anului, comertul in Bazar merge mai greu cu toate ca, in medie, preturile promovate aici sint cu 30 % mai mici fata de cele practicate in centrele comerciale din oras. Asta si pentru ca exista o acerba concurenta intre cel doua mii de agenti economici care functioneaza aici, dar si pentru ca multi dintre comercianti lucreaza direct cu producatorii de marfa si isi permit astfel, un adaos comercial mai mic.
Nu este de nebagat in seama fenomenul de evaziune fiscala, prin care se permite, nevirindu-se contributiile la bugetul de stat sa fie posibila promovarea unor preturi mai mici. De altfel, la inceputul activitatii acestuia, comertul din Bazar avea mai degraba statut de contrabanda. Multi dintre actualii "oameni de afaceri" si-au inceput cariera prin a tiri prin vami sacose cu salam sau brinza topita, din bazarul geaman de la Cernauti. In timp bazaristii au facut insa eforturi pentru a intra in legalitate infiintindu-si societati comerciale, asociatii familiale, ori dobindind statut de persoane fizice autorizate. In acest fel, multi dintre comercianti s-au integrat intr-un cadru legal, platind darile la stat ca orice alt agent economic si, in acelasi timp, oferind locuri de munca altor persoane.
Industriile conexe
Conform estimarilor, in bazarul sucevean lucreaza in momentul de fata peste 3.000 de oameni. Din acest punct de vedere, se poate spune cu certitudine ca acestia constituie o entitate distincta ca si comuniune de interese, fiind probabil cea mai puternica din acest punct de vedere in Suceava. In plus, in jurul chioscurilor din Bazar a proliferat in timp "industrii conexe" – unitati de alimentatie publica, baruri, dar si o mica industrie de recuperare a cartoanelor, care sint adunate de cete de boschetari, dupa ce, pe la orele amiezii, Bazarul se inchide. Acestea sint valorificate organizat, in fiecare zi sosind un intreprinzator cu un camion care ridica aceste cartoane si le vinde "la Combinat". A inflorit si activitatea de schimb valutar. La intrarea in bazar, toti vizitatorii sint obligati sa treaca printre furcile caudine ale valutistilor, care ii invita sa schimbe marci sau dolari. Bazarul a devenit in acelasi timp un loc in care au proliferat bandele de suti – hotii din buzunare si care si-au extins ulterior activitatea si in mijloacele de transport in comun. Tintele lor predilecte sint strainii de oras, usor de identificat si care deseori ramin fara bani de tren, in drum spre gara.
Totusi, "municipiul Suceava are mult de cistigat din existenta Bazarului – cistiga transportul in comun, cistiga activitatea de maxi-taxi – a carei infiintare este in buna masura legata de Bazar, dar si CFR-ul, pentru ca, din cite stiu, in anul 2000 Gara Suceava a avut printre cele mai mari incasari din tara. In acest context, cred ca ar fi necesara infiintarea unei statii de maxi-taxi chiar in incinta bazarului", apreciaza liderul comerciantilor din Bazar, Geniloni Sfecla.
Cum a ajuns Bazarul vaca de muls
In iulie 1997, in urma hotaririi Consiliului Local al municipiului, s-a constituit asocierea in participatiune intre Consiliul Local Suceava si SC Club Bavaria Bucuresti 2000 SRL, care avea ca obiectiv promovarea activitatii fotbalistice in municipiu, respectiv mentinerea echipei de fotbal Foresta Falticeni in Divizia A. Aceasta intreprindere a fost perceputa de catre microbistii suceveni ca o mare victorie, in sensul ca, prin semnarea acestui contract, "s-a adus fotbalul la Suceava".
In esenta, contractul stipula ca 75 % din incasarile din Bazarul sucevean reveneau firmei lui Eugen Hutu, patronul echipei Foresta, suma care urma sa fie folosita pentru sustinerea financiara a echipei de fotbal. Diferenta de 25 % ar fi trebuit virata la bugetul local. Acest lucru nu s-a intimplat insa niciodata.
Asocierea Consiliului Local cu Bavaria 2000 mai intii prin contractul amintit si ulterior prin constituirea, in februarie 1999, a societatii Nord Club Foresta, a creat un curent de opinie negativ in rindul comerciantilor din Bazarul Suceava. Ca rezultanta a acestei stari de spirit, in anul 1998, luna august, s-a constituit Filiala Comerciantilor din Bazarul Suceava, in cadrul Consiliului National al Intreprinderilor Private Mici si Mijlocii din Romania.
Filiala s-a manifestat inca de la inceput impotriva asocierii cu Bavaria 2000 insa, in clipa in care s-a constituit Societatea Nord Club Foresta, in care Primaria venea ca actionar cu Bazarul, conflictul s-a acutizat. Scinteia a fost majorarea chiriilor aferente spatiilor comerciale din bazar cu aproape 300 %, imediat dupa preluarea acestuia de catre Nord Club Foresta. Protestele Filialei nu l-au impiedicat insa pe Eugen Hutu, presedintele Nord Club Foresta, sa promoveze politica de tarife pentru chiriile aferente spatiilor comerciale din Bazar pe care o dorea.
Filiala Comerciantilor s-a adresat atunci instantei, sesizind anumite nereguli in modul in care s-a constituit societatea si contestind infiintarea acesteia.
Demersurile acesteia au avut ca rezultat Decizia Curtii de Apel Suceava din 31/24.02.2000, de anulare a celor doua hotariri ale Consiliului Local care stipulau asocierea acestuia la constituirea societatii. Decizia era definitiva si irevocabila.
Primaria a redactat atunci un memoriu catre Ministerul Justitiei prin care solicita promovarea unui recurs in anulare impotriva deciziei Curtii de Apel Suceava insa Ministrul Justitiei a respins solicitarea Primariei, la jumatatea lunii mai 2000.
Ulterior, Curtea Suprema de Justitie a acceptat contestatia in anulare formulata de Primaria Suceava si a dispus stramutarea cauzei la Curtea de Apel Bacau.
Dupa rejudecarea cauzei, Curtea de Apel Bacau, prin Decizia civila nr. 175/21 septembrie 2000, a respins ca nefondate contestatiile in anulare formulate de Primaria municipiului Suceava impotriva Deciziei Curtii de Apel Suceava.Si aceasta decizie a Curtii de Apel Bacau este definitiva si irevocabila. Nici aceasta hotarire nu a fost luata in considerare insa in Consiliul Local Suceava.
In paralel, Camera de Conturi Suceava a intreprins un control in modul de derulare a raporturilor financiare intre Primarie si Nord Club Foresta, tinind cont de cele doua decizii definitive si irevocabile ale celor doua Curti de Apel.
Inspectorii Curtii de Conturi au constatat, iar procurorii financiari au dispus efectuarea unei anchete care a avut ca rezultat cererea inaintata Colegiului Jurisdictional al Camerei de Conturi Suceava privind imputarea sumelor aferente incasarilor reprezentind taxe forfetare si chirii din Bazarul Suceava in intervalul in care a functionat Societatea NC Foresta fostului primar Constantin Sofroni, actualului primar Marian Ionescu, precum si juristului Primariei, Mihai Stan. Valoarea totala a sumelor neincasate se ridica, potrivit rezultatelor controlului efectuat de inspectorii Camerei de Conturi, la peste 12 miliarde de lei. Ce se va intimpla in perioada urmatoare, cine va administra cele trei hectare de teren in care functioneaza 3000 de spatii comerciale, este o intrebare la care numai timpul va raspunde. (Neculai ROSCA)