Manastirea Bogdanesti – un loc de alinare pentru batrini

Parasim drumul asfaltat din comuna Bogdanesti, la aproximativ 20 de kilometri de municipiul Falticeni, si cotim la dreapta pe un drum de piatra, privind curiosi la casele ce se insiruie domol una dupa alta. Vile aratoase intercalate cu case taranesti, intr-o combinatie ciudata de culori si stiluri. Sutele de familii ce alcatuiesc comuna isi duc viata intre munca la cimp, munca la padure si biserica. In drumul nostru sintem priviti de ochii curiosi ai satenilor, caci orice noutate in sat este un motiv de discutie. Dar nu mai avem mult de mers, caci dupa o curba zarim turlele manastirii.

Primul lucru pe care il vezi este statuia lui Bogdan I, domn al Moldovei
Oprim la poalele dealului si privim in sus de-a lungul drumului, spre poarta manastirii. Urcam incet spre poarta manastirii inconjurata de schele. De fapt, inca de jos te intimpina atmosfera de santier. Tot soiul de utilaje si materiale iti arata ca mai este mult pina sa poti avea parte de linistea atit de familiara unei manastiri. Primul lucru care ne sare in ochi, dupa ce pasim pe sub bolta de la intrare, este o satuie de bronz urcata pe un soclu de marmura si ciment. Este Bogdan intii, intemeietorul Moldovei. ”Statuia lui Bogdan intii s-a ridicat aici pentru a fi asa o garantie mai puternica despre valoarea istorica a acestor locuri. Acest loc este un loc istoric peste care au trecut pasii unor mari domnitori ai Moldovei: Dragos intii si Bogdan al Moldovei”, ne spune un preot cu mare mindrie in glas. Abia apoi ne da binete si ne priveste intrebator. Aflam ca este parintele Gheorghe Loghinoaie, preotul paroh al comunei si intemeietorul acestui edificiu. Bucuros de oaspeti ne pofteste inauntrul manastirii pentru a schimba citeva vorbe. Privim in jur si vedem ca singura lucrare pe deplin terminata este statuia domnului Moldovei. In rest totul este in plina operatiune de finalizare: in dreapta statuii, manastirea, in spatele ei, chiliile, in stinga clopotnita.
Vechea manastire ar fi implinit anul acesta 642 de ani
Intram inauntru dupa parintele Loghinoaie. Si aici materiale si urme de santier, dar toate puse in ordine. In fata altarului totul este pregatit pentru slujbele care se tin regulat aici. Aflam istoria manastirii. ”Este vorba de manastirea Bogdanesti, fosta ctitorie a lui Bogdan intii la 1359. A durat pina in 1542 cind datorita vitregiilor vremurilor de atunci a fost darimata. In 1994 am infiintat <Fundatia Crestin Filantropica Bogdan Intii Intemeietorul> Aceasta fundatie, cu scop pur umanitar, a avut in vedere dupa sute de ani reactivarea fostei manastiri Bogdanesti. Este situata aproape exact in locul unde a fost ridicata acum mai bine de 600 de ani de domnitorul Moldovei, Bogdan. Manastirea este construita numai din piatra, toate lucrarile pornind practic de la iarba verde. Nu am avut alt ajutor decit ajutorul lui Dumnezeu si al oamenilor pe care Dumnezeu iì trimite aici. Am reusit sa ajungem in stadiul in care sa putem face slujbe aici si sper ca de acum inainte sa mearga mai usor. Urmatoarea mare slujba care se va tine aici este pe 22 iulie, duminica dupa Sfintul Ilie, care este si hramul manastirii, si se va tine in fata Preasfintitului Pimen si al unui mare sobor de preoti”, ne povesteste parintele. Iesim din nou afara si raminem fara de grai: curtea manastirii s-a insufletit. Alaturi de mesterii zidari, batrini ce misuna in sus si in jos incecind sa fie de ajutor dupa puterile lor.
Chiliile adapostesc un azil de batrini
”Conform statutului de organizare a fundatiei am infiintat o casa de ajutor si asistenta sociala. Cu mare greutati la inceput, pe parcurs si astazi. Greutatile provin din intretinerea unui batrin. Caci este foarte greu sa intretii un batrin, daramite aproape 100 citi avem noi in evidentele noastre. Jumatate din acestia stau aici permanent, dar tuturor le acordam asistenta sociala si religioasa. Nu ne limitam numai la caminul acesta, ci ajutam pe toti cei care au nevoie in caz de calamitati, necazuri, copii orfani. Exemplul nostru a fost luat din munca Inalt Preasfintitului Pimen care a intemeiat la Suceava un camin de batrini, cu mult mai mare decit acesta. La ora actuala sintem in plin santier. Caminul de batrini are conditii minime de trai. Cheltuielile sint foarte mari, batrinii au o mica pensie de care nu ne putem atinge, medicamentele sint foarte scumpe, fiecare are nevoie de o doza de medicamente in fiecare luna de 600-700.000 de lei, pina la un milion. Ceea ce nu se poate realiza din pensia lor. Totusi avem conditii omenesti pentru cei 50 de batrini, plus ceilalti pe care iì avem in evidenta. Avem nevoie de multe lucruri care sa fie la indemina celor care locuiesc aici. Dar numai Dumnezeu ne va ajuta si noi speram ca intr-o buna zi va fi mult mai bine si pentru noi, dar si pentru cei care locuiesc aici. Nimic nu se poate face fara mila si ajutorul lui Dumnezeu”.
Majoritatea batrinilor nu mai au nimic si pe nimeni
Batrinii de la manastirea Bogdanesti s-au invatat repede cu atmosfera de santier care exista de ceva vreme acolo. Sint bucurosi ca are cineva grija de ei si ca nu mor de foame. Cei care mai pot avea singuri grija de ei se bucura de soare savurind din plin fiecare minut. Citiva batrini nu pot sta degeaba si plivesc de buruieni un rond de flori din fata statuii lui Bogdan. Altii se plimba incet adinciti in durerea unor amintiri. Ceilalti, care sint tintuiti la pat, bolnavi sau din cauza virstei, sint ingrijiti de voluntari din sat care ori stau acolo, ori vin prin rotatie si au grija de ei, ajutind si la alte treburi gospodaresti. Desi zimbesc cind ne zaresc, totusi privirile batrinilor sint triste. Caci fiecare are propria poveste plina de durere. ”E mult de spus. Am ajuns aici pentru ca am ramas singur si fara nimic. Acum citiva zeci de ani m-am casatorit a doua oara. Ei, cind a murit sotia asta de-a doua, cele doua fete ale ei mi-au luat tot si m-au alungat afara din casa. Am ramas fara nimic si de citeva luni am venit aici” ne povesteste un batrin cu amaraciune in glas. Mai incolo o bunicuta vrea sa para sprintena pentru virsta ei. Povestea ei e mult mai dureroasa. ”Am doua fete la Piatra-Neamt care mi-au luat casa, m-au batut si m-au alungat pe drumuri. De 14 ani stau prin azile, singura cu pensia mea foarte mica. Am incercat sa mai iau legatura cu ele, dar mi-au spus ca ele nu mai au mama, ca mama lor a murit”, ne spune batrina si nu-si mai poate stapini lacrimile. Apoi ofteaza si ne roaga sa o prindem si pe ea in poza. Bucuroasa se pune iarasi pe treaba. Asteptam pina batrinii merg la masa si intram in vorba cu un voluntar. Omul ne priveste cu teama la inceput, dar cind afla ca parintele i-a dat voie sa vorbeasca cu noi, se lumineaza la fata. Il cheama Vasile Stot si este de aici din sat. ”Pentru ca parintii mei sint credinciosi si m-au crescut si pe mine cu frica de Dumnezeu, am venit si eu aici sa ofer ajutor. Mai stau si aici daca-i nevoie, dar de obicei noaptea dorm acasa la parinti. Am grija de batrini si ii ajut din toate punctele de vedere, caci sint batrini la 96 de ani care nu se pot descurca deloc singuri. Acasa ma ocup cu pamintul si cresterea animalelor, iar aici ajut cu tot ceea ce este nevoie” (Costel RUSU)