Scormonitori in El Dorado

Pentru multi romani, caderea comunismului a insemnat, in primul rind, posibilitatea de a-si cauta un rost pe alte meleaguri. Dificultatile economice din tara, dar si perspectiva de a cistiga bani multi intr-un timp extrem de scurt, i-au determinat pe multi sa treaca granita si sa-si caute un loc de munca aiurea. Multi dintre ei si-au gasit un rost acolo, dar la fel de multi au preferat sa se intoarca cu agoniseala acasa, dupa un an, doi sau trei de munca istovitoare si au incercat sa se descurce in locurile de bastina.
Zeci de mii de romani si-au gasit de lucru, dupa 1989, dincolo de hotarele tarii. Mai intii in tarile limitrofe – Iugoslavia, Polonia, unde se cistiga cel mult de doua – trei ori mai mult decit in Romania, iar mai apoi, in locuri din ce in ce mai indepartate, unde mirajul miilor de dolari cistigati in citeva luni i-a facut pe romani sa-si depaseasca conditia mioritica, sa se urce in avion, sa traverseze mari si tari, sa se acomodeze, de voie, de nevoie, cu alte conditii climatice si cu alte civilizatii, de care auzisera pina mai ieri numai din carti. Va prezentam in continuare experienta unui botosanean care a ajuns in tara tuturor posibilitatilor, Statele Unite ale Americii. Vom vedea in ce masura visul american a prins la romanii care au traversat Atlanticul, cautind de lucru.
La montat parchet cu viza "de afaceri"
D. B. s-a intors in urma cu doua luni din Statele Unite ale Americii unde a muncit un an si doua luni. Desi are studii superioare, omul nostru nu a sperat nici un moment ca va gasi dincolo de Oceanul Atlantic un loc de munca pe masura pregatirii sale, desi a plecat in America pe baza unei vize "de afaceri". Paradoxal, aceste vize, conform celor declarate de eroul nostru, se obtin mai usor decit vizele turistice. Pentru ca nu avea prea multi bani in buzunar, D.B. a trebuit sa gaseasca cea mai ieftina solutie pentru transport, astfel incit s-a imbarcat pe un avion al liniilor ungare MALEV, din Budapesta. Biletul dus intors l-a costat de aici 400 de dolari, in vreme ce din Bucuresti, cu TAROM-ul, era cu 50 de dolari mai scump.
Dupa 14 ore de calatorie cu avionul, a ajuns in New York. "Am fost asteptat de o prietena plecata in urma cu citiva ani, casatorita intre timp si stabilita aici. In citeva ceasuri, fata m-a pus pe Ogarul Cenusiu (firma de autobuze cea mai cunoscuta in Statele Unite, cu linii in toate statele n.r.). Mi-am cumparat bilet, am urcat in autobuz si in 17 ore am ajuns in Chicago.
Am fost adapostit doua zile de catre o colega de facultate si, de aici, sunind la niste numere de telefon pe care le aveam – erau vreo 50 de baieti din zona noastra in Chicago – mi-am dat intilnire intr-un punct de unde se recrutau oameni pentru munca. In general, aceste puncte sint situate in fata magazinelor cu materiale de constructie", ne-a declarat D.B..
Nu este greu de gasit de lucru in Chicago, mai ales pentru barbatii care vor sa lucreze in constructii. Daca nu in prima zi, in a doua esti recrutat, pentru ca cei care fac aceste recrutari sint tot romani, cu vechime mai mare in State, si care stapinesc deja pirghiile muncii la negru in constructii. Cele mai cautate meserii sint in general cele de parchetar, faiantar precum si cea de tencuitor. "Oricine vine te intreaba mai intii ce stii sa faci. Romanii sint cautati in America mai ales pentru montat parchet si pentru pus gresie si faianta. Se poate cistiga, functie de calificare si vechime, intre 7 si 12, chiar si 15 dolari pe ora", ne-a mai informat suceveanul plecat sa munceasca pentru americani.
"Dupa doi sau trei ani de sedere se prinde gustul Americii"
In general, firmele mari de constructii ofera in subantrepriza, pe sectiuni, lucrarile contractate unor firme mai mici, care, la rindul lor, angajeaza alte firme si mai mici, care se ocupa si de recrutarea de forta de munca. In acest fel, romanii plecati sa munceasca in America au de-a face in majoritatea lor, ca relatie directa, tot cu romani, stabiliti de mai multa vreme aici si care si-au infiintat firme de constructii. Este drept ca in America, spre deosebire de Romania, o firma se poate infiinta in doua zile, indiferent daca solicitantul este sau nu cetatean american, ori daca acesta are sau nu drept de rezidenta in S.U.A.
Se estimeaza ca in aceasta tara lucreaza in acest moment circa 1 milion de romani, din care 300.000 numai in Chicago, majoritatea ajunsi aici dupa 1990. "Cei mai multi care ajung in America isi propun sa ramina. Multi insa se intorc acasa dupa un an sau doi. Asta pentru ca abia dupa doi sau trei ani se prinde, ca sa zic asa, gustul Americii", a comentat aceasta statistica D.B., care, avind o oarecare experienta de lucru si in alte tari din Europa, considera cea mai puternica tara a lumii cu mult sub standardele europene in ceea ce priveste civilizatia. "Orasele sint foarte murdare, am vazut gropi in Chicago, si chiar pe autostrazi, pe linga care gropile de la noi sint zgirieturi in asfalt. In rest, o alergatura nesfirsita dupa bani. Singurii care par a se mai distra sint americanii de origine latina", este de parere D.B..
In ceea ce-i priveste pe romani, paradoxal, acestia nu fac nici un fel de probleme autoritatilor. De aceea, poate, sint asezati pe picior de egalitate cu oricare dintre ceilalti imigranti, indiferent din ce parte a lumii au venit. Este drept ca americanii nu prea stiu unde este situata Romania pe harta, numele acestei tari fiind legat in mintea lor de Dracula, Nadia Comaneci, Ceausescu si mai nou de Campionatul Mondial de Fotbal din 1994, cind le-am tras o bataie zdravana.
De altfel, serviciile de imigrare nu prea se preocupa de munca la negru in America. Daca verificarea acestei activitati o face cineva, acestea sint sindicatele, care urmaresc nu atit pe imigrantii care muncesc, cit pe patronii care ii angajeaza si care sint presati sa-si plateasca contributiile. Este de altfel si destul de greu sa scoti din America 5 milioane de imigranti, potrivit cifrelor oficiale, ei fiind de fapt acei care efectueaza tot ceea ce inseamna munca bruta in Statele Unite ale Americii.
"Cu banii obtinuti intr-o ora de munca poti cumpara un litru de whisky si 20 de beri"
Distractiile romanilor in America nu sint nici pe departe cele pe care si le-ar dori. Asta si pentru ca ei lucreaza 10-12 ore pe zi, sase zile pe saptamina iar uneori trebuie sa lucreze si duminica. La sfirsitul saptaminii, insa, se gasesc resurse fizice pentru cite un chef asa cum scrie la carte, mai ales ca, cu banii obtinuti intr-o ora de munca poti cumpara un litru de whisky si 20 de beri. Tigarile sint, insa, mult mai scumpe, un pachet de Marlboro, de exemplu, costa 3,5 dolari. Este drept ca in Chicago exista un post de televiziune si un post de radio in limba romana. Acestea emit cite o ora pe saptamina, moment asteptat cu nerabdare de imigrantii care tinjesc 7 zile dupa citeva cuvinte rostite in limba romana. Din pacate, insa, stirile prezentate de cele doua posturi sint de cele mai multe ori vechi.
Cit priveste preturile celorlalte produse, acestea nu depasesc in dolari preturile din Romania, cu exceptia apei potabile, care este mai scumpa decit benzina. Un galon de benzina (aproximativ 4 litri) costa 1,3 dolari, in vreme ce un galon de apa costa 1,6 dolari. Astfel, cheltuielile unui muncitor roman sint destul de mici, daca gospodareste banii cum se cuvine. Chiria pentru o luna inseamna 100-150 de dolari, iar mincarea circa 100 de dolari pe luna.
"Angajatorii gasesc tot felul de chichite ca sa nu te plateasca"
D. B. ne-a mai povestit ca romanii plecati sa munceasca in America au de suferit mai ales din partea angajatorilor, in cea mai mare parte tot romani. "Plata ar trebui sa se faca saptaminal pentru munca depusa. In general, insa, ei gasesc tot felul de chichite ca sa nu te plateasca. Eu personal am asteptat pina in ultima zi sa primesc banii pentru citeva luni lucrate. Eram deja pe aeroport, in drum spre Romania, cind mi-au fost adusi banii. Era vorba de peste 10.000 de dolari", ne-a declarat D.B. intors de la munca din S.U.A. Una peste alta, D. B. s-a intors in Romania cu ceva bani, dar fara dorinta de a se mai intoarce sa munceasca in Statele Unite ale Americii. (Neculai ROSCA)