„Ar fi insemnat sa ramin acolo ca un cocos calare pe gramada de gunoi”

Cristian Tudor Popescu, pina anul viitor inca presedinte al Clubului Roman de Presa, a avut, saptamina aceasta, o intilnire cu studentii ieseni, care a fost gazduita de Casa de Cultura „Mihail Ursachi". Dezbaterea pe tema „Presa – informare sau manipulare" a facut parte dintr-un ciclu mai amplu de astfel de manifestari organizate de Alianta Studentilor Romani si a fost a doua din serie, dupa ce, in primavara, studentii ieseni s-au intilnit cu Ion Cristoiu. Jurnalistul Cristian Tudor Popescu a dialogat cu tinerii ieseni despre ceea ce inseamna munca de jurnalist, cu partile bune si rele pe care le implica, a vorbit despre „jurnalistul abtibild, cel care se lipeste pe orice parbriz si promoveaza minciuna acreditata prin minciuna", si-a amintit, a oferit sfaturi si a acordat zeci de autografe. Intreaga intilnire a durat peste doua ore jumatate si a adunat in sala de 150 de locuri a Casei de Cultura „Mihail Ursachi" peste 200 de tineri ieseni. La dezbatere a fost prezent si primarul Gheorghe Nichita, care a raspuns astfel invitatiei organizatorilor.
In interviul acordat de Cristian Tudor Popescu „Ziarului de Iasi", jurnalistul povesteste despre incalcarea drepturilor elementare ale presei si ofera solutia pentru un peisaj media mai sanatos.

– La inceputul acestei saptamini v-ati dat demisia din functia de presedinte al Clubului Roman de Presa. Ar putea fi catalogat acest gest drept slabiciune?

– Demisia mea nu s-a produs a doua zi dupa ce am fost ales la Clubul Roman de Presa si nu s-a produs la prima dificultate. Sint aproape patru ani de cind sint presedinte si in acesti ani am facut tot ce mi-a stat in putinta, uman si profesional, ca sa asigur prestigiul si buna functionare a acestei institutii. Gestul meu nu este in nici un caz un gest de cedare. Nu mi-am dat demisia din presa, nu mi-am dat demisia din calitatea de gazetar si de cetatean. Voi continua sa lupt pentru niste idei, pentru niste valori si din aceste pozitii, dar raminerea mea in continuare in functia de presedinte era lipsita de noima. Nu mai avea rost. Posibilitatile mele de a stopa porcariile care s-au produs si se vor mai produce in presa deveneau din ce in ce mai limitate. Ar fi insemnat sa ramin acolo ca un cocos calare pe gramada de gunoi sau ca cerculetul cu trei raze de pe botul Mercedesului. Nu-mi sta in fire sa fac asta, iar demisia mea nu e nicicum un gest de abandon, ci un semnal de alarma. O demisie inseamna „Domnilor, in acest fel nu se mai poate continua!". Ginditi-va ca as fi venit la Iasi si spuneam: „Domnule, nu-i in regula cu presa romaneasca. Mari probleme cu patronii care baga bani din afara! E periculos!". M-ati fi ascultat, ati fi spus „dom'le, vorbeste bine!", dupa aia – la un suc.., si asta era tot. In momentul in care mi-am dat demisia, gestul meu capata o oarecare greutate. De aia mi-am dat demisia. Ca sa se vada ca nu glumesc si chiar este o problema serioasa.

– In scrisoarea deschisa pe care ati adresat-o colegilor dumneavoastra de la Clubul Roman de Presa mentionati de „suvoaiele de bani care vin din afara presei" si „altereaza relatiile profesionale din bransa". Considerati ca acesti bani sustin afacerea media sau sustin alte afaceri, prin media?

– Finalmente, alte afaceri, pentru ca sint bani facuti in afara media, introdusi in media, iar scopul final al acestor operatiuni cade tot in afara media. Sorin Ovidiu Vintu, Dinu Patriciu, fratii Micula, care detin trustul Realitatea, N 24 si asa mai departe. Dan Voiculescu. Toti acesti oameni si-au construit averile pe alte operatiuni. Dan Voiculescu – pe uree, fratii Micula – pe racoritoarele de la Oradea, Sorin Ovidiu Vintu – pe speculatii financiare, si acuzele planeaza in continuare asupra lui in legatura cu FNI-ul, iar Dinu Patriciu – pe afaceri petroliere. Daca au bani, cumpara ziare, cumpara redactii, cumpara jurnalisti cu totul. Cu bani se poate face orice in momentul acesta.

– Tot in scrisoarea deschisa, mentionati despre posibila infiintare a unui Consiliu Moral. Ar putea fi acesta o solutie pentru ca actuala media sa se indeparteze de statutul actual de „presa de tip marfa"?

– Consiliul Moral inseamna sa se adune un numar de oameni care sa reprezinte breasla jurnalistica, si nu pe cea patronala, de bussines, pentru ca patronii reprezinta bussines-ul si acesta nu este un lucru apriori rusinos sau in neregula. Presa inseamna o afacere. Presa nu e nici scoala, nici universitate, este o afacere. Trebuie sa traiasca, trebuie sa se vinda. Acest Consiliu Moral trebuie sa fie constituit din reprezentanti ai jurnalistilor, din reprezentanti ai activistilor media, eventual ai cadrelor universitare din jurnalism, alesi prin vot democratic, care sa poata emite la un moment dat decizii morale in legatura cu gesturile care se rasfring in presa. Si acele decizii sa poata fi publicate. Sa existe un blam public. Eu am propus, initial, o solutie mai dura, si anume legitimatia de gazetar, generala, asa cum e in Italia si in Spania, care poate fi retrasa. Fara dreptul de practica, nu te mai angajeaza nici un patron, oriciti bani ar avea el, pentru ca in momentul acela devine act penal, patronul incalca legea. Eu asta as fi vrut sa fie si in Romania. Nu am reusit sa impunem aceasta formula, dar am ajuns la solutia infiintarii acestui Consiliu Moral, care reprezinta un pas inainte. In opinia mea, este o solutie daca se va putea face acest plan public, prin decizie morala. Cu alte cuvinte, sa se stie ca jurnalistul sau ziarul respectiv este supus oprobriului public pentru ceea ce a facut.

– Nu e prea tirzie infiintarea acestui Consiliu Moral?

– El exista si pina acum, dar intr-o alta forma. Consiliul de Onoare al Clubului Roman de Presa.

– Si atunci, ce nu a mers? De ce s-a ajuns la o presa deja „degradata moral", asa cum o catalogati dumneavoastra?

– Din moment ce am propus acest Consiliu Moral, inseamna ca nu am considerat satisfacatoare activitatea Consiliului de Onoare. Nu este reprezentativ. Nu are o componenta reprezentativa pentru decizii morale si de onoare in legatura cu acte de presa. Sint persoane, acolo, care nu au facut in viata lor o zi de jurnalism si care se pronunta in legatura cu asta. Nu era in regula. Sigur, am mostenit o structura existenta, am lucrat cu ea cum s-a putut atitia ani. Cu siguranta e nevoie de o alta structura.

„Jurnalistii, ca si securistii, pot folosi informatori platiti"
Prezenti in numar mare in sala, studentii Departamentului de Jurnalism si Stiintele Comunicarii din cadrul Universitatii „Al.I. Cuza" i-au cerut lui Cristian Tudor Popescu un sfat – cum sa reuseasca in bransa caracterizata de acesta drept „presa manipulatoare, controlata".
CTP: Eu nu ma incred in ceea ce se invata la scolile de jurnalistica. Profesorii poate sint oameni cultivati, dar cei mai multi nu sint sau nu au fost vreodata jurnalisti. Realitatea intr-o redactie este alta. Sfatul meu este, asa cum spunea si Caragiale: „cu cinste si gramatica!" Secretul este sa incerci sa scrii onest la un ziar. Daca ti se spune „verifica acea intreprindere si vino in trei zile cu tot ce gasesti!", iar daca tu vezi ca totul este in regula si spui acest lucru, risti fie sa te dea afara, fie sa fii pus sa cauti mai adinc. Tu poti sa alegi oricind sa pleci la alta institutie media. Problema grava, insa, mi se pare aceea ca nu te preseaza patronul, ci tu vii sa-ti oferi serviciile, numai sa te primeasca. Jurnalistii, ca si securistii, pot fi in fata situatiei de a folosi informatori platiti. Difera modalitatea in care trateaza informatia. Securistul o pune la dosar si o intoarce impotriva ta. Jurnalistul trebuie sa o faca publica, potrivit codului deontologic. Din fericire, acum, spre deosebire de vremea comunismului, un ziarist poate migra de la o institutie la alta. Atunci nu avea unde. Presa este libera in Romania pentru ca o institutie poate sa blocheze o stire, dar nu pot sa o faca toti. Acesta este mecanismul presei multiforme.