Adevarata patrie a poetului

Destinul poetului Ion Milos este hasurat in linii paradoxale, trasate in zig-zag de o mina nervoasa, trezind, deopotriva, admiratie, dar si de ilaritate sau neincredere. Neincrederea o stirneste tocmai tonul mereu revendicativ din declaratiile publice ale poetului, care se simte un nedreptatit, un vesnic marginalizat… Un strain in lume si acasa… Asta pe de-o parte; pe de alta, exista si citeva semne de intrebare legate de exilul sau si de rolul jucat in cadrul diasporei, asupra carora nu e cazul sa intram in amanunte. Ion Milos s-a nascut in 1930, in Banatul  Sirbesc, a absolvit cursurile Facultatiii de Filosofie din Belgrad si si-a dat doctoratul in litere, la Sorbona. A debutat imediat dupa razboi, in anul 1947, in revista romaneasca "Lumina" din Novi Sad. In 1953 ii apare primul volum de versuri, Muguri. Concomitent cu poezia, Ion Milos se afirma si ca ziarist, publicind articole resurectionale la adresa regimului lui Tito, fapt care determina autoritatile sa-l declare dusman al poporului. Atmosfera ostila si sicanele autoritatilor il determina sa aleaga calea exilului.  In 1964 poetul se  refugiaza in Suedia, unde traieste si in prezent. Este autor a peste 21 de volume de versuri si 46 de traduceri in si din limbile romana, sirbo-croata, macedoneana, suedeza. Ca un adevarat misionar al culturii romane, Ion Milos a tradus in limba suedeza din Mihai Eminescu, Lucian Blaga, Tudor Arghezi, George Bacovia, Ana Blandiana, Marin Sorescu, Geo Bogza, Emil Cioran, D.R. Popescu etc. Misionar al culturii romane, Ion Milos a fost prezent zilele acestea la Salonul International de Carte Romaneasca, organizat de Biblioteca "Gh Asachi". Vorbind despre biografia sa anxioasa, intr-un interviu recent poetul afirma: "E greu intotdeauna pentru un om care se naste strain, eu am ramas un strain etern, inclusiv in Romania. Dintre toate trecerile pe care le-am avut in viata mea, cea mai grea a fost cea spre tarile scandinave. In Franta era o cultura latina, o intelectualitate fina, dar in Suedia lumea este pragmatica si nu-l ia pe om dupa verbul a fi, ci dupa a avea". Nemultumirea sa se accentueaza odata cu virsta si cu schimbarile de regim survenite in Romania. Ion Milos nu se simte in largul sau nici in cadrul generatiilor ce s-au succedat pe scena noastra literara de-a lungul celor doua decenii de la caderea comunismului, nici in "compania" noilor guvernanti, care ignora cu desavirsire activitatea sa…

Insa nota de nemultumire cea mai stranie e legata de viata sa intima, cea familiala, dupa cum rezulta dintr-o consemnare autobiografica publicata la mijlocul deceniului noua:

„Anul 1977. (Ion Milos, n.n.) divorteaza; in tot timpul casatoriei nu a publicat nici o carte."

Din aceasta nota rezulta cel putin doua lucruri:

1. Casatoria nu a fost propice creatiei lui Ion Milos.

2. Casatoria suedeza .a lui Ion Milos a constituit pentru el o problema.

Din aceasta problema s-au nascut, totusi, doi copii. O fata – Lotta. Si un baiat – Peter.

Insa nici Lotta, nici Peter nu au putut suplini dragostea de poezie a tatalui aflat in exil, departe de patria muma si departe de patria sa vecina cu patria muma. Ma refer aici la cele doua spatii geografice vecine: Serbia (locul de nastere al poetului) si Romania.

In toata aceasta perioada, adica din 1959 si pina-n 1977, anul in care se casatoreste si anul in care divorteaza, Ion Milos n-a publicat nici o carte. Nota bio-bibliografica a poetului este ambigua : ni se aduce la cunostinta ca Ion Milos n-a publicat nici o carte, dar nu ni se spune exact daca in toata aceasta perioada el n-a scris nici o carte.

Oricum, problema lui Ion Milos ramine o mare problema.

Dar, dupa cum ni se spune in Spiritualitatea tantrica, nu exista in existenta aceasta probleme reale. Exista doar obsesii. Problemele sint interpretarile personale date diferitelor situatii. Trebuie sa te accepti si sa te iubesti pe tine insuti – se spune tot acolo – si vei realiza ca nu exista nici o problema.

Ceea ce vreau sa spun aici este: nu casatoria in sine a fost o problema pentru Ion Milos, ci poetul Ion Milos a constituit o problema pentru Ion Milos.

Putem deduce de aici ca poetul Ion Milos nu s-a acceptat pe sine insusi si nu s-a iubit in suficienta masura si, din aceasta cauza, a devenit pentru sine insusi o problema.

Problema lui n-a fost familia, ci propria sa persoana. Propriul sau eu l-a determinat sa nu scrie sau sa nu publice carti. Si aici trebuie sa subliniem un fapt: timp de doua decenii, poetul Ion Milos n-a scris nici in romana, nici in sirba, nici in suedeza, nici in engleza. Or, daca ne aplecam asupra creatiei sale, vom observa ca opera sa este scrisa in patru limbi diferite, Ion Milos publicind pina-n prezent 13 carti in limba romana, 2 in limba sirbo-croata, 3 in suedeza si una in limba engleza. Si inca un argument in favoarea demersului nostru: in toata aceasta perioada nu apare nici o traducere. Or, opera de traducator a lui Ion Milos este impresionanta.

Concluzia pe care o tragem de aici este dramatica: poetul Ion Milos a constituit o problema pentru Ion Milos.

De aceea, putem spune: cind divorteaza poetul, atunci el divorteaza de propriul sau eu, de propria sa personalitate.

Dar nu numai casatoria a constituit o problema pentru Ion Milos, ci si patria.

Da, patria, atit ca notiune, cit si ca spatiu existential, a constituit pentru el o adevarata dilema.

Caci ne putem intreba: carei patrii ii apartine poetul?

Patria sa spirituala este, desigur, Romania.

Dar aceasta patrie ii este in mare parte necunoscuta. Adevarul ei poetul nu-l cunoaste decit fragmentar. El are doar nostalgia ei.

Ion Milos a fost plamadit in pintecele altei patrii, straine. Si o bucatica din acest pintece irigat de Dunare •apartinea patriei mume. Implantat insa intr-o patrie straina, acest pintece i-a devenit strain si atunci a constituit o problema.

De la o patrie la alta calea era lunga. Si pe masura ce inaintai spre ea, cuvintele se lungeau, capatind un dublu sens si o dubla rezonanta. Ele sunau si intr-o limba si in alta.

Ca sa scape de aceasta obsesie, poetul si-a ales o a treia patrie, cu adevarat straina. Si aceasta patrie straina a devenit patria sa mama.

A fost, probabil, solutia cea mai buna. Caci, altfel, poetul ar fi pendulat mereu intre un tarm si altul, negasindu-si nicaieri locul.

Timp de doua decenii, poetul Ion Milos n-a scris nimic si aceasta pentru ca se afla inca in pintecele unei mame straine.

Dar nu numai familia si patria au constituit probleme pentru el, ci o problema esentiala a constituit-o si poezia. Aceasta a fost de fapt singura si unica problema a lui Ion Milos. Nu intimplator el scrie : „Ar trebui facuta nunta / la despartire, nu la masa cu dar".

Nu este vorba aici de misoginism. Ci doar de o grava ruptura cu sine. Poetul nu este un misogin. El este misogin, ca sa zic asa, cu sine insusi. Problema cuplului nu este problema lui Ion Milos. „E frig in pat / / Iubita mea sta / culcata / in pat / si numara banii /.. / Apropiindu-se trupurile tot mai mult se indeparteaza".Sau: „Sint satula / de tine / Te-am inghitit destul / Dispari / Iubesc pe altul / Dragostea nu e robie / Poet imputit / Nu esti bun de nimic / Ai pleava in cap / Copiii sint ai mei / si banii si casa".

Aparent, vocea este a femeii. Insa cel care vorbeste astfel, cu atita ura, este insusi Ion Milos.

Caci, dupa cum am mai spus, adevarata sa problema o constituie propria-i identitate.

Cine este el?

Ce este el?

Care este patria sa?

Cindva, Nichita Stanescu afirmase foarte frumos: „Patria mea este limba romana".

Splendide cuvinte, dar oare cit adevar contin ele?

E usor sa ne gasim patria in cuvinte. Mai greu e s-o gasim in inima.

Deci va intreb: pentru cei nascuti intr-o alta limba sau pentru cei care scriu in mai multe limbi, care e patria lor?

Care e adevarata patrie a lui Ion Milos?

Si in general: care e adevarata patrie a poetului?