Aici e radio Europa libera

Nu cred ca audienta si prestigiul simbolic ale postului de radio Europa libera pot fi explicate doar din perspectiva a ceea ce s-a numit "razboiul rece". Cu atit mai putin daca stabilim un fel de egalitate intre Est si Vest. Comunismul a insemnat, dupa 1945, si un urias mecanism de propaganda, bazata pe minciuna sfruntata si pe o agresivitate permanenta. Scopurile erau foarte clar definite: subminarea capitalismului si implantarea comunismului, cu deosebire in tarile lumii a treia. In statele occidentale, existenta unor partide comuniste puternice (in special in Franta si in Italia) usura sarcina propagandistilor de la Kremlin. Presa comunista era un mijloc de indoctrinare si de indobitocire.

De cealalta parte, lumea libera si democratica dispunea de mult mai putine mijloace. Unul din ele a fost, pur si simplu, informarea corecta a cetatenilor din Europa de Est. Asa s-a nascut Europa libera care, in Romania cel putin, a jucat un rol cu totul exceptional. Regimul de la Bucuresti a incercat prin toate mijloacele sa discrediteze postul de la München, prin – spre exemplu – campanii de presa calomnioase in revistele "Saptamina" si "Luceafarul". O alta modalitate a fost bagatelizarea informatiilor transmise de post, prin calificarea lor drept "sopirle" (e un intreg vocabular care se folosea pe atunci si care, astazi, a disparut). Esecul propagandei de partid a fost insa evident. Buna parte a populatiei continua sa asculte cu fidelitate Europa libera, ce a devenit principala sursa de informatii. Postul a raspuns acestei asteptari prin corectitudine si prin profesionalism.

Este ceea ce rezulta si din admirabilul film al lui Alexandru Solomon, "Cold Waves – razboi pe calea undelor", a carui premiera la Iasi a avut loc in urma cu o saptamina (in fata unei sali pline de tineri, ce pareau ca recepteaza adecvat mesajul filmului). Am vazut imagini emotionante in care apareau citiva dintre protagonistii postului – Ioana Magura Bernard, Serban Orescu, Neculai Constantin Munteanu, Emil Hurezeanu. Rascolitoare sint secventele cu Monica Lovinescu, intervievata pe patul de suferinta si a carei voce nu este alterata nici de virsta, nici de boala.

Filmul reia ipoteza asasinarii de catre serviciile secrete romanesti a doi dintre directorii postului, Noel Bernard si Vlad Georgescu, precum si a redactorului de la "Actualitatea romaneasca", Emil Georgescu. Este intervievat, prin telefon, teroristul Carlos (aflat acum intr-o inchisoare de maxima securitate din Franta) care nu neaga rolul pe l-a avut in atentatul cu bomba ce viza sectia romaneasca a postului. Se insista, si pe buna dreptate, pe acele zile extraordinare din martie 1977 cind, in urma cutremurului, Europa libera devine mijloc de comunicare intre romanii din tara si cei din strainatate. Asta in conditiile in care puterea de la Bucuresti era paralizata (Ceausescu se gasea intr-o vizita in Africa) si a dat unda verde convorbirilor telefonice cu München-ul. Miracolul insa n-a durat decit citeva zile. Sint evocati si disidentii, un Paul Goma, un Vasile Paraschiv. Pentru cei care au trait momentele acelea, toate aceste rememorari au o exceptionala incarcatura afectiva.

A cistigat Europa libera razboiul pe calea undelor? Indiscutabil, dar pretul platit a fost mare. Postul a ramas principala sursa de informare pina pe 22 decembrie, cind a intrat in scena televiziunea. Mai e ceva. Filmul arata si pe citiva din reprezentantii puterii comuniste care astazi, la 18 ani de la Revolutie, isi permit sa dea lectii si sa perpetueze minciunile proferate odinioara. Ilie Merce, colonel de securitate, e acum parlamentar PRM.

Generalul Plesita vorbeste cu nonsalanta despre actiunile de sabotare a postului. Cornel Burtica, fost inalt demnitar comunist, e plin de sine si face declaratii in doi peri. Dan Zamfirescu, care a scris delirante omagii lui Ceausescu, e si el bine mersi, isi da cu parerea si ii bate familiar pe umeri pe Monica Lovinescu si Virgil Ierunca. Cum poti sa califici toate astea? Folosind un titlu de roman: sfinta mare nerusinare.