Animest 4

In ziua in care la Iasi se anuntau premiile IIFF, o mie de oameni umpleau sala cinematografului Patria din Bucuresti, la deschiderea Festivalul International al Filmului de Animatie Animest. Dupa ce primele trei editii au functionat ca delicatese pentru initiati si desert pentru cunoscatori, anul acesta meniul principal a fost o adevarata dezlegare la animatie, in care emanciparea publicul de film a intregit apetitul, pina de curind minoritar, dar in continuare teribil, al consumatorilor de grafica, design si arte vizuale.

Publicul pentru care Familia Simpson si South Park nu apartin in mai mica masura canonului filmic decit Casablanca sau Pe aripile vintului a inteles posibilitatile infinite ale animatiei, de la critica sociala deghizata in comedie (exemplele de mai sus), basme pentru copii si adulti (Hayao Miyazaki), pina la fantezii grafice la granita figurativului si dincolo de el. Avind la baza modelul formal cinematografic, filmele scurte, lung-metrajele, clipurile publicitare si videoclipurile animate suscita din ce in ce mai multa curiozitate din partea publicului tinar, plictisit de retetele si imagistica filmului.

Prejudecata conform careia animatia e pentru copii sau, daca nu, cu siguranta neserioasa, a ferit acest gen de excesiva comercializare a televiziunilor generaliste. Pe linga puritate artistica, genul a cistigat si de pe urma tocirii capacitatii de empatie a spectatorului asaltat vizual de oamenii de pe ecran. Faptul ca structurile narative sint in continuare preferate de comunicatori datorita eficientei dovedite in transmiterea de mesaje duce, inevitabil, la o repetitivitate deranjanta a scenariilor care insista sa comunice intelesuri si mesaje deloc noi. Un film precum Vals cu Bashir (Oscar pentru film strain in 2008) comunica ororile din totdeauna ale razboiului, insa forma in care o face, a lung-metrajului de animatie, apeleaza mai putin direct la empatia umana in fata mortii, amestecind in mesaj contemplarea formulei grafice si comunicind astfel o poveste veche desenata nou.

Spre deosebire de creatorii pentru care animatia este o arta in sine si o optiune estetica, marile studiouri americane exploateaza iesirea din moda a efectului de real imprumutind din estetica jocurilor video combinatia de CGI (imagini generate pe calculator) (vizibila in 300) si 3-D (mult asteptatul Avatar, al lui James Cameron), pentru a obtine un efect vizual naucitor, dar de obicei sarac in catharsis.

Spre lauda lui, Animestul bucurestean s-a tinut departe de aceasta latura exploatativa a imaginii prelucrate. In programul de lung-metraj, $ 9, 99 a avut consistenta ideatica si dialogurile unui film de fictiune "serios": intr-un bloc se cauta fericirea. Unii, mai tineri, o cauta programatic, fie cumparind carti care promit sa deconspire intelesul vietii pentru doar 9, 99 dolari, fie sacrificind totul pentru o iubita fotomodel. Tatia Rosenthal adapteaza in scenariu povestirile scriitorului Etgar Keret intr-o maniera similara cu Magnolia (Paul Thomas Anderson) sau Short Cuts (Robert Altman). Fie ca se cunosc sau nu, locuitorii blocului cauta acelasi lucru, iar destinele lor se intilnesc razant in momente de coincidenta tematica. Dialogurile sint inspirate de savoarea cinica a unui Todd Solondz (Happiness), absurditatea vietii de zi cu zi impingind personajele spre gesturi disperate, facute cu speranta caldurii umane a colegilor de bloc. Cu exceptia unui om al strazii care se sinucide in prima secventa a filmului pentru a reveni in postura de inger respins de rai, celelalte personaje manifesta o bunatate extrema, contrastanta cu vietile singuratice, nesatisfacatoare emotional. Conflictele practic nu exista, regia incetinind catre mijlocului filmului in ritmul bunatatii inutile. Odata cu reintetirea ei, cautarea fericirii ia forme grotesti care inchid viziunea autorilor asupra lumii spre un albastru petrol.

Legendele natiunii obsedate de manga si anime nu puteau sa lipseasca din selectia Animestului, festivalul pregatind cu retrospectiva Hayao Miyazaki un adevarat eveniment cultural si educativ. Spirited Away (Luat de spirite) e poate cel mai cunoscut si premiat (cu Oscar) film de animatie al lui Miayzaki: calcind pe urmele lui Alice in tara minunilor, scenaristul si regizorul japonez inchipuie aventurile micutei Chishiro intr-un tarim paralel cu realitatea cotidiana, in care spiritele vineaza oamenii intrusi si vrajitoare gemene se lupta pentru suprematie. Captivant pentru copii prin picarescul abundent, Spirited Away incinta cu o regie deosebit de inventiva in planul doi al actiunii si printr-un univers sonor variat, o adevarata lume paralela a povestilor de pe disc la care ramii cu gura cascata.

Inainte de seara ultima a Animestului, se vindusera, timp de o saptamina, in jur de douasprezece mii de bilete, mai mult decit la orice alt festival de film de la noi, exceptind TIFF-ul. Nu stiu daca se asteptau, dar sint sigur ca, dupa patru ani de munca, organizatorii (unii dintre ei tineri absolventi ai UNATC) se bat ritmic pe spate si se gindesc cum sa trieze sponsorii de anul viitor.