Aristocratia banului

  Criza inoculeaza frica, iar frica este cea care impinge istoria inainte. Esecul poate fi cauza succesului si invers. Corsi e ricorsi. Asta ne invata istoria civilizatiilor. Cheile viitorului se afla in trecut. Interesanta, in acest sens, mi se pare „axioma" istoricului american Ian Morris, care suna cam asa „Schimbarile in evolutia istoriei sint determinate de oameni lenesi, lacomi, anxiosi, care incearca sa-si traiasca viata pe cai mai usoare, mai profitabile si mai sigure" (in Cine conduce lumea. Cum detin civilizatiile suprematia si de ce o pierd,, Ed Campus, Bucuresti, 2011). E, in tot cazul, si o explicatie pertinenta a crizei actuale. O criza care devine si una a libertatilor noastre.

Sistemul de succes nu mai e cel al capitalismului democratic, statului de drept etc, ci un soi de socialism capitalist, de autoritarism de piata cu nuante dictatoriale. China si Rusia, plus, macar in parte, Iranul, Turcia, Mexicul, India sau Brazilia sint cele mai bune exemple ale vidului de drepturi, raiuri ale inrobirii, dar tari de succes. Infloresc, cum vedem, tot felul de sisteme intemeiate pe mariajul dintre capitalism si socialism, cu zone frecvente de salbaticie. Nu e deloc clar unde vor duce toate acestea, dar e limpede ca libertatile noastre fundamentale sint in pericol, inclusiv la ele acasa, in Europa si America.

Ceea ce se vede clar e o dominatie a banului. Iar in acest domeniu maestri sint evreii. Nu intimplator, ii regasim la conducerea mai tuturor bancilor, a organismelor financiare internationale, a Sistemului Federal de Rezerve american, iar mai nou au devenit si sefi de state si de guverne. O aristocratie a banului si a puterii. Nietzsche spunea ca cel mai rau lucru il constituie mila crestina; Dalai Lama ca cel mai bun lucru este compasiunea sau mila. Sint de partea crestinismului si a lui Dalai Lama, iar asta inseamna ca mi-e mila de ei, de cei care formeaza aceasta oligarhie a valorilor mobile. Sint oameni inteligenti, dar cind iti folosesti inteligenta pentru a-i exploata pe altii… Pina acum au incercat toate sistemele, toate ideologiile, acum au gasit aceasta formula mixta, politico-financiara, socialisto-capitalista, nici nu mai conteaza, banii sa curga, banii, puterea si placerea (vezi cazul D.S.K.). Astia sint cei trei vitei de aur la care se inchina actualii urmasi ai lui Moise.

Cum spunea Isarescu in aula Academiei: „Exista ceva ce va schimba definitiv lumea in aceasta criza". Asa s-a intimplat in toata epoca moderna: cind se dorea o schimbare, se venea cu o criza si apoi, dupa suferintele de rigoare, se oferea si „solutia". Acum s-a creat o megacriza, inseamna ca si schimbarile trebuie sa fie pe masura. Care sa fie insa solutia? Va las sa ghiciti singuri. O intrebare doar, ca element ajutator: nu vi se pare ca sint prea multe guverne si ca nu toate sint conduse de cine trebuie?

Datoria cumulata a tarilor lumii atinge 50.000 miliarde de dolari (80% fata de PIB-ul mondial), in crestere cu 45% fata de 2007, crestere la care tarile G-7 au contribuit cu 78%. Cea mai mare datorie externa revine S.U.A., adica 13.500 miliarde dolari, reprezentind 95% din PIB. Dar cel mai prost sta Irlanda, cu o datorie de 12 ori mai mare decit propriul PIB. Asta se numeste inconstienta. Contractia economiei mondiale este, in termeni relativi, similara celei din 1930. Traim vremuri grele.

Referindu-se la Marea Depresiune din anii 1930, presedintele Consiliului Guvernatorilor al Federal Reserve, Banca Centrala americana, Ben Shalom Bernanke, specialist in crize, a raspuns senin unui ziarist: „Aveti dreptate, noi am facut-o", vezi Doamne pentru a avea reguli unitare in toate tarile. Acum si-a propus, impreuna cu Larry Summers, seful National Economic Council al lui Barak Obama si George Soros, in calitate de papusar, sa aduca euro la paritate cu dolarul american, atacind moneda unica europeana pe toate fronturile.

Se considera ca ceea ce nu s-a putut obtine in conditii de libertate se poate obtine in conditii de coercitie, de unde schimbarile sistemice despre care vorbeam mai sus. In conditii de coercitie se poate scrie mai bine viitorul, pot exista mai multe certitudini, fata cu imprevizibilitatea actiunii umane libere. Este incredibil cit tupeu au cei care sint principalii responsabili de intrarea economiei mondiale in criza. Scopul e de a aduce omenirea in pragul disperarii, pentru ca apoi sa se vina cu solutiile salvatoare: noi structuri de guvernanta globala.

Am vazut mesajele de Anul Nou ale lui Merkel si Sarkozy. Pentru cine stie sa citeasca printre rinduri, ma tem ca soarta zonei euro e pecetluita. Linistea de sarbatori a fost una dinaintea furtunii. Si britanicii estimeaza iesirea inca din acest an a Greciei si Italiei din Euroland si explozia monedei unice in maximum zece ani. Toate aceste declaratii fac foarte mult rau, pentru ca dau semnale negative pietelor. Dar poate ca asta se si doreste…